Job 30
1 Jetzt aber lachen über mich, die an Jahren jünger sind als ich, deren Väter ich verschmäht hätte, sie neben die Hunde meiner Herde zu setzen.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Wozu konnte die Arbeit ihrer Hände mir dienen, da es ihnen an ungebrochener Kraft gebrach?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Durch Mangel und Hunger abgezehrt, benagten sie das dürre Land, welches längst wüste und verödet war.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Sie pflückten die Melde ab beim Gesträuch, und die Ginsterwurzel war ihr Brot.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Aus der Gemeinde wurden sie gejagt, man schrie über sie wie über Diebe.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 In grausigen Schluchten müssen sie wohnen, in Erdlöchern und Felsenhöhlen.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Im Gebüsche kreischen sie und liegen unter Nesseln hingestreckt.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Kinder von Narren, Kinder Ehrloser, sind sie aus ihrem Lande verstoßen.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Und deren Spottlied bin ich nun geworden und diene ihnen zum Geschwätz.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Sie verabscheuen und fliehen mich, und vor meinem Angesicht sparen sie den Speichel nicht.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Denn meine Sehne hat Er aufgelöst und mich gebeugt, darum lassen sie den Zügel schießen vor mir.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Zu meiner Rechten erhebt sich die Brut. Sie lassen meinen Füßen keine Ruhe und bahnen ihre Unheilswege gegen mich.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Meinen Pfad haben sie zerstört, zu meinem Falle helfen sie, die keinen Helfer haben.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Wie durch eine weite Bresche fallen sie über mich her, unter Kriegsgeschrei wälzen sie sich daher.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Es ist Schrecken über mich gekommen; meine Ehre ist wie der Wind verflogen; und wie eine Wolke ist mein Heil vorübergegangen.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Und nun ergießt sich meine Seele in mir, denn die Tage meines Elends haben mich ergriffen.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Die Nacht durchbohrt mein Gebein, und meine nagenden Schmerzen schlafen nicht;
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 durch ihre große Heftigkeit verändert sich mein Kleid, wie ein Hemd umschließt es mich.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Er hat mich in den Kot geworfen, und ich bin wie Staub und Asche geworden.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Ich schreie zu dir, und du antwortest mir nicht, ich stehe da, und du beobachtest mich.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Du hast dich mir in einen unbarmherzigen Feind verwandelt, mit deiner gewaltigen Hand widerstehst du mir.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Du setzest mich dem Wind aus und lässest mich dahinfahren, daß mir jeder Halt entschwindet.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Denn ich weiß, daß du mich zum Tode führen wirst, ins Haus, wo alle Lebendigen zusammenkommen.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Wahrlich, kein Bittender hat seine Hand ausgestreckt, wenn er in seinem Unglück schrie,
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 daß ich nicht mit ihm geweint hätte in böser Zeit und meine Seele sich nicht um den Armen bekümmert hätte!
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Aber ich habe auf Gutes gehofft, und es kam Übel, ich habe auf das Licht gewartet, und es ist Finsternis gekommen.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Meine Eingeweide wallen und wollen nicht stille werden; die Tage meines Jammers sind mir begegnet.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Traurig gehe ich einher, ohne Sonne; ich bin in der Gemeinde aufgestanden und habe um Hilfe geschrieen.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Ich bin ein Bruder geworden der Schakale und ein Gefährte der jungen Strauße.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Meine Haut ist schwarz geworden an mir, und meine Gebeine sind vor Hitze verdorrt.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Meine Harfe ist zu einem Trauerlied geworden und mein Flötenspiel zu lautem Weinen.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
