Psalm 56

1 Dem Musikmeister, nach (der Singweise = Melodie) »Die stumme Taube der Ferne«; ein Lied von David, als die Philister ihn in Gath festgenommen hatten. Sei mir gnädig, o Gott, denn Menschen stellen mir nach!

Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui David, când filistenii l-au prins în Gat. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghiți; el mă oprimă, luptând zilnic.

2 Meine Feinde stellen mir immerfort nach, ja viele sind’s, die in Hochmut mich befehden.

Dușmanii mei m-ar înghiți zilnic, căci mulți luptă împotriva mea, O cel Preaînalt.

3 In Zeiten, da mir angst ist, vertrau ich auf dich!

Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.

4 Mit Gottes Hilfe werde sein Wort ich rühmen. Auf Gott vertrau’ ich, fürchte mich nicht; was können Menschen mir antun?

În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-am pus încrederea; nu mă voi teme de ce îmi poate face carnea.

5 Allzeit suchen sie meiner Sache zu schaden; gegen mich ist all ihr Sinnen gerichtet auf Böses.

În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.

6 Sie rotten sich zusammen, lauern auf meine Schritte, dieweil sie nach dem Leben mir trachten.

Ei se adună, se ascund, îmi pândesc pașii, în timp ce îmi așteaptă sufletul.

7 Ob der Bosheit zahle ihnen heim, im Zorn laß die Völker niedersinken, o Gott!

Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul, Dumnezeule.

8 Meines Elends Tage hast du gezählt, meine Tränen in deinem Krüglein gesammelt; ja gewiß, sie stehen in deinem Buche verzeichnet.

Tu istorisești rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burduful tău, nu sunt ele în cartea ta?

9 So werden denn meine Feinde weichen, sobald (zu Gott) ich rufe; dessen bin ich gewiß, daß Gott mir beisteht.

Dușmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine, aceasta știu; căci Dumnezeu este de partea mea.

10 Mit Gottes Hilfe werde sein Wort ich rühmen, mit Hilfe des HERRN werde sein Wort ich rühmen.

În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lăuda cuvântul lui.

11 Auf Gott vertrau’ ich, fürchte mich nicht: was können Menschen mir antun?

În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de ce îmi poate face omul.

12 Mir obliegt es, dir, Gott, zu erfüllen meine Gelübde: Dankopfer ich will dir entrichten;

Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îți voi întoarce laude.

13 denn du hast meine Seele vom Tode errettet, ja, meine Füße vom Straucheln, daß ich wandeln soll vor Gottes Angesicht im Lichte der Lebenden.

Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii?