Psalm 2

1 Was soll das Toben der Völker und das eitle Sinnen der Völkerschaften?

Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?

2 Die Könige der Erde rotten sich zusammen, und die Fürsten halten Rat miteinander gegen den HERRN und den von ihm Gesalbten:

Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:

3 »Laßt uns zerreißen ihre Bande und von uns werfen ihre Fesseln!«

Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.

4 Der im Himmel thront, der lacht, der Allherr spottet ihrer.

Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.

5 Dann aber wird er zu ihnen reden in seinem Zorn und sie schrecken in seinem Ingrimm:

Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.

6 »Habe ich doch meinen König eingesetzt auf dem Zion, meinem heiligen Berge!« –

Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.

7 Laßt mich kundtun den Ratschluß des HERRN! Er hat zu mir gesagt: »Mein Sohn bist du; ich selbst habe heute dich gezeugt.

Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.

8 Fordre von mir, so gebe ich dir die Völker zum Erbe und dir zum Besitz die Enden der Erde.

Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.

9 Du sollst sie mit eiserner Keule zerschmettern, wie Töpfergeschirr sie zerschlagen!« –

Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.

10 So nehmt denn Klugheit an, ihr Könige, laßt euch warnen, ihr Richter der Erde!

De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.

11 Dienet dem HERRN mit Furcht und jubelt ihm zu mit Zittern!

Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.

12 Küsset den Sohn, auf daß er nicht zürne und ihr zugrunde geht auf eurem Wege! denn leicht entbrennt sein Zorn. Wohl allen, die bei ihm sich bergen!

Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.