Psalm 147
1 Preiset den HERRN! Denn schön ist’s, unserm Gott zu lobsingen, ja lieblich und wohlgeziemend ist Lobgesang.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Der HERR baut Jerusalem wieder auf, er sammelt Israels zerstreute Söhne;
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 er heilt, die zerbrochnen Herzens sind, und verbindet ihre Wunden;
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 er bestimmt den Sternen ihre Zahl und ruft sie alle mit Namen.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Groß ist unser Herr und allgewaltig, für seine Weisheit gibt’s kein Maß.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Der HERR hilft den Gebeugten auf, doch die Gottlosen stürzt er nieder zu Boden.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Stimmt für den HERRN ein Danklied an, spielt unserm Gott auf der Zither –
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 ihm, der den Himmel mit Wolken bedeckt und Regen schafft für die Erde, der Gras auf den Bergen sprießen läßt,
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 der den Tieren ihr Futter gibt, den jungen Raben, die zu ihm schreien!
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Er hat nicht Lust an der Stärke des Rosses, nicht Gefallen an den Schenkeln des Mannes;
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Gefallen hat der HERR an denen, die ihn fürchten, an denen, die auf seine Gnade harren.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Preise den HERRN, Jerusalem, lobsinge, Zion, deinem Gott!
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 Denn er hat die Riegel deiner Tore stark gemacht, gesegnet deine Kinder in deiner Mitte;
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 er schafft deinen Grenzen Sicherheit, sättigt dich mit dem Mark des Weizens.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Er läßt sein Machtwort nieder zur Erde gehn: gar eilig läuft sein Gebot dahin;
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 er sendet Schnee wie Wollflocken und streut den Reif wie Asche aus;
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 er wirft seinen Hagel wie Brocken herab: wer kann bestehn vor seiner Kälte?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Doch läßt er sein Gebot ergehn, so macht er sie schmelzen; läßt er wehn seinen Tauwind, so rieseln die Wasser.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Er hat Jakob sein Wort verkündet, Israel sein Gesetz und seine Rechte.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Mit keinem (anderen) Volk ist so er verfahren, drum kennen sie seine Rechte nicht. Halleluja!
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
