Psalm 139

1 Dem Musikmeister, von David ein Psalm. HERR, du erforschest mich und kennst mich;

Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.

2 du weißt es, ob ich sitze oder aufstehe,

Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.

3 ob ich wandre oder ruhe, du prüfst es und bist mit all meinen Wegen vertraut;

Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.

4 denn ehe ein Wort auf meiner Zunge liegt, kennst du, o HERR, es schon genau.

Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.

5 Du hältst mich von hinten und von vorne umschlossen und hast deine Hand auf mich gelegt.

Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.

6 Zu wunderbar ist solches Wissen für mich, zu hoch: ich vermag’s nicht zu begreifen!

O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.

7 Wohin soll ich gehn vor deinem Geist und wohin fliehn vor deinem Angesicht?

Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?

8 Führe ich auf zum Himmel, so wärst du da, und lagert’ ich mich in der Unterwelt, so wärst du dort; (Sheol h7585)

Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)

9 nähme ich Schwingen des Morgenrots zum Flug und ließe mich nieder am äußersten Westmeer,

Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,

10 so würde auch dort deine Hand mich führen und deine Rechte mich fassen;

Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.

11 und spräch’ ich: »Lauter Finsternis soll mich umhüllen und Nacht sei das Licht um mich her!« –

Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.

12 auch die Finsternis würde für dich nicht finster sein, vielmehr die Nacht dir leuchten wie der Tag: Finsternis wäre für dich wie das Licht.

Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.

13 Denn du bist’s, der meine Nieren gebildet, mich gewoben im Schoß meiner Mutter.

Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.

14 Ich danke dir, daß ich so überaus wunderbar bereitet bin: wunderbar sind deine Werke, und meine Seele erkennt das wohl.

Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.

15 Meine Wesensgestaltung war dir nicht verborgen, als im Dunkeln ich gebildet ward, kunstvoll gewirkt in den Tiefen der Erde.

Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.

16 Deine Augen sahen mich schon als formlosen Keim, und in deinem Buch standen eingeschrieben alle Tage, die vorbedacht waren, als noch keiner von ihnen da war.

Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.

17 Für mich nun – wie kostbar sind deine Gedanken, o Gott, wie gewaltig sind ihre Summen!

Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

18 Wollt’ ich sie zählen: ihrer sind mehr als des Sandes; wenn ich erwache, bin ich noch immer bei dir.

Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.

19 Möchtest du doch die Frevler töten, o Gott! Und ihr Männer der Blutschuld, weichet von mir!

Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.

20 Sie, die von dir mit Arglist reden, mit Falschheit reden als deine Widersacher.

Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.

21 Sollt’ ich nicht hassen, die dich, HERR, hassen, nicht verabscheun, die sich erheben gegen dich?

Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?

22 Ja, ich hasse sie mit tödlichem Haß: als Feinde gelten sie mir.

Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.

23 Erforsche mich, Gott, und erkenne mein Herz, prüfe mich und erkenne meine Gedanken!

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;

24 Und sieh, ob ich wandle auf trüglichem Wege, und leite mich auf dem ewigen Wege!

Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.