Klagelieder 5
1 Gedenke, HERR, dessen, was uns widerfahren ist! Blicke her und sieh unsere Schmach!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Unser Erbbesitz ist an Fremde übergegangen, unsere Häuser an Ausländer.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Waisen sind wir geworden, vaterlos, unsere Mütter sind wie Witwen.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Unser Wasser trinken wir um Geld, nur gegen Zahlung erhalten wir unser eignes Holz.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Unsere Verfolger sitzen uns auf dem Nacken, und sind wir ermattet, gönnt man uns keine Ruhe.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Den Ägyptern haben wir die Hand gereicht und den Assyrern, um uns satt zu essen. –
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Unsere Väter, die gesündigt haben, sind nicht mehr: wir müssen ihre Verschuldungen büßen.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Knechte herrschen über uns: niemand entreißt uns ihrer Hand.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Mit Lebensgefahr schaffen wir unser Brot herein, in Angst vor dem Schwert der Wüstenbewohner.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Unsere Haut glüht wie ein Ofen von der Fieberglut des Hungers.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Ehefrauen haben sie in Zion geschändet, Jungfrauen in den Städten Judas.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Fürsten sind von ihrer Hand gehenkt worden, das Ansehn der Ältesten wird nicht geachtet.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Jünglinge müssen die Handmühle schleppen, und Knaben wanken unter Lasten von Holz.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Die Alten bleiben fern vom Stadttor, die Jungen von ihrem Saitenspiel.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Geschwunden ist die Freude unsers Herzens, unser Reigentanz hat sich in Trauer verwandelt.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Die Krone ist uns vom Haupt gefallen: wehe uns, daß wir gesündigt haben!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Darob ist unser Herz krank geworden, darüber sind unsere Augen umdüstert:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 über den Zionsberg, der verödet daliegt, auf dem die Füchse ihr Wesen treiben.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Du aber, HERR, thronst in Ewigkeit, dein Herrscherstuhl steht fest von Geschlecht zu Geschlecht.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Warum willst du uns vergessen für immer, uns verlassen lebenslang?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Führe uns, HERR, zu dir zurück, daß wir umkehren! Laß unsere Tage erneuert werden wie vor alters!
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Oder hast du uns gänzlich verworfen? Zürnst du uns unversöhnlich?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
