Job 39
1 Kennst du die Zeit, wo die Felsgemsen werfen, und überwachst du das Kreißen der Hirschkühe?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Zählst du die Monde, während derer sie trächtig sind, und weißt du die Zeit, wann sie gebären?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Sie kauern nieder, lassen ihre Jungen zur Welt kommen, entledigen sich leicht ihrer Geburtsschmerzen.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Ihre Jungen erstarken, werden im Freien groß; sie laufen davon und kehren nicht wieder zu ihnen zurück.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Wer hat den Wildesel frei laufen lassen und wer die Bande dieses Wildfangs gelöst,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 dem ich die Steppe zur Heimat angewiesen habe und zur Wohnung die Salzgegend?
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Er lacht des Gewühls der Stadt, den lauten Zuruf des Treibers hört er nicht.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Was er auf den Bergen erspäht, ist seine Weide, und jedem grünen Halme spürt er nach.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Wird der Büffel Lust haben, dir zu dienen oder nachts an deiner Krippe zu lagern?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Kannst du den Büffel mit seinem Leitseil an die Furche binden, oder wird er über Talgründe die Egge hinter dir herziehen?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Darfst du ihm trauen, weil er große Kraft besitzt, und ihm deinen Ernteertrag überlassen?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Darfst du ihm zutrauen, daß er deine Saat einbringen und sie auf deiner Tenne zusammenfahren werde?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Die Straußenhenne schwingt fröhlich ihre Flügel: sind es aber des (liebevollen) Storches Schwingen und Gefieder?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Nein, sie vertraut ihre Eier der Erde an und läßt sie auf dem Sande warm werden;
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 denn sie denkt nicht daran, daß ein Fuß sie dort zerdrücken und ein wildes Tier sie zertreten kann.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Hart behandelt sie ihre Jungen, als gehörten sie ihr nicht; ob ihre Mühe vergeblich ist, das kümmert sie nicht;
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 denn Gott hat ihr große Klugheit versagt und ihr keinen Verstand zugeteilt.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Doch sobald sie hoch auffährt zum Laufen, verlacht sie das Roß und seinen Reiter.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Gibst du dem Roß die gewaltige Stärke? Bekleidest du seinen Hals mit der wallenden Mähne?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Machst du es springen wie die Heuschrecke? Sein stolzes Schnauben – wie erschreckend!
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Es scharrt den Boden im Blachfeld und freut sich seiner Kraft, zieht der gewappneten Schar entgegen.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Es lacht über Furcht und erschrickt nicht, macht nicht kehrt vor dem Schwert;
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 auf ihm klirrt ja der Köcher, blitzen der Speer und der Kurzspieß.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Mit Ungestüm und laut stampfend sprengt es im Fluge dahin und läßt sich nicht halten, wenn die Posaune erschallt;
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 bei jedem Trompetenstoß ruft es ›Hui!‹ und wittert den Kampf von fern, den Donnerruf der Heerführer und das Schlachtgetöse.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Hebt der Habicht dank deiner Einsicht die Schwingen, breitet seine Flügel aus nach dem Süden zu?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Oder schwebt der Adler auf dein Geheiß empor und baut sein Nest in der Höhe?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Auf Felsen wohnt er und horstet auf Felszacken und Bergspitzen;
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 von dort späht er nach Beute aus: in weite Ferne blicken seine Augen;
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 und seine Jungen schon verschlingen gierig das Blut, und wo Erschlagene liegen, da ist auch er.«
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
