Job 31

1 »Mit meinen Augen habe ich einen Bund abgeschlossen, daß ich ja nicht lüstern nach einer Jungfrau blickte.

Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

2 Denn was wäre der Lohn Gottes von oben gewesen und die Vergeltung des Allmächtigen aus Himmelshöhen?

Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

3 Trifft nicht Verderben den Frevler und Unglück die Überltäter?

Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

4 Sieht er nicht meine Wege, und zählt er nicht alle meine Schritte?

Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

5 Wenn ich mit Falschheit umgegangen bin und mein Fuß jemals der Täuschung zugeeilt ist:

Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

6 Gott wäge mich auf gerechter Waage, so wird er meine Unschuld erkennen!

Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

7 Wenn mein Schritt jemals vom rechten Wege abgewichen und mein Herz meinen Augen Folge geleistet hat und ein Flecken an meinen Händen kleben geblieben ist,

Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

8 so will ich säen und ein anderer möge es verzehren, und alles, was mir sproßt, möge ausgerissen werden!

Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

9 Wenn mein Herz sich um eines Weibes willen hat betören lassen und ich an der Tür meines Nächsten auf der Lauer gestanden habe,

Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

10 so soll mein Weib für einen andern die Mühle drehen und andere mögen sich über sie hinstrecken!

Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

11 Denn das wäre eine Schandtat gewesen und das ein Vergehen für den Strafrichter;

Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

12 ja, ein Feuer wäre das gewesen, das bis zum Abgrund gefressen und meinen gesamten Besitz bis auf die Wurzel hätte vernichten müssen.

Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

13 Wenn ich das Recht meines Knechtes und meiner Magd mißachtet hätte, sooft sie im Streit mit mir lagen:

Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

14 was hätte ich da tun sollen, wenn Gott aufgestanden wäre? Und was hätte ich ihm bei seiner Untersuchung erwidern können?

Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

15 Hat nicht mein Schöpfer auch ihn im Mutterleibe geschaffen und ein und derselbe uns im Mutterschoße gebildet?

Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

16 Wenn ich den Geringen ihr Begehren versagt und die Augen der Witwe habe schmachten lassen

Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

17 und meinen Bissen für mich allein verzehrt habe, ohne daß der Verwaiste sein Teil davon genossen hat –

Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

18 nein, von meiner Jugend an ist er mir ja wie einem Vater aufgewachsen, und von meiner Mutter Leibe an bin ich ein Beschützer für jenen gewesen –;

(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

19 wenn ich jemand habe verkommen sehen aus Mangel an Kleidung und daß ein Armer keine Schlafdecke hatte,

Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

20 und dann seine Hüften mich nicht gesegnet haben und er sich nicht durch meiner Lämmer Wolle erwärmt hat;

Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

21 wenn ich meine Faust jemals gegen eine Waise geschwungen habe, weil ich im Tor auf Beistand rechnen konnte:

Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

22 so möge meine Schulter von ihrem Nacken fallen und mein Arm aus seiner Röhre ausgebrochen werden!

Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

23 Denn als ein Schrecken wäre auf mich das Strafgericht Gottes eingedrungen, und vor seiner Erhabenheit hätte ich nicht zu bestehen vermocht.

Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

24 Wenn ich je auf Gold mein Vertrauen gesetzt und zum Feingold gesagt habe: ›Du bist meine Zuversicht!‹;

Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

25 wenn ich mich darüber gefreut habe, daß mein Vermögen groß war und daß meine Hand Ansehnliches erworben hatte;

Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

26 wenn ich die Sonne angeschaut habe, wie hell sie strahlt, und den Mond, wie er in Pracht dahinwandelt,

Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

27 und mein Herz sich insgeheim hat betören lassen, daß ich ihnen eine Kußhand zuwarf:

Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

28 auch das wäre eine Verschuldung für den Strafrichter gewesen, denn damit hätte ich Gott in der Höhe die Treue gebrochen. –

Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

29 Wenn ich mich je über das Unglück meines Feindes gefreut und darüber gejubelt habe, daß ein Mißgeschick ihm zugestoßen war –

Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

30 nein, nie habe ich meiner Zunge zu sündigen gestattet, daß sie durch einen Fluch sein Leben gefordert hätte –

Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

31 wenn meine Zeltgenossen nicht gesagt haben: ›Wo ist einer, der vom Fleisch seines Schlachtviehs nicht satt geworden wäre?‹ –;

Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

32 nein, der Fremdling durfte nicht im Freien übernachten, und meine Tür hielt ich dem Wanderer offen –;

Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

33 wenn ich meine Übertretungen, wie Menschen tun, verheimlicht habe, indem ich mein Vergehen in meinem Busen verbarg,

Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

34 weil ich mich vor der großen Menge scheute und die Mißachtung der Geschlechter mich schreckte, so daß ich mich still verhielt, nicht vor die Tür hinaustrat;

M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

35 »O hätte ich doch einen, der mich anhören wollte! Siehe, hier ist meine Unterschrift! Der Allmächtige antworte mir! Und hätte ich doch die von meinem Gegner ausgefertigte Klageschrift!

O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

36 Wahrlich, an meiner Schulter wollte ich sie zur Schau tragen, als Ehrenkranz sie mir um die Schläfe winden!

Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

37 Denn über die Zahl meiner Schritte wollte ich ihm Rede stehen, wie zu einem Fürsten müßte er herannahen!« [Die Reden Hiobs sind zu Ende.]

I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

38 wenn mein Acker je über mich geschrien und seine Furchen allesamt geweint haben;

Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

39 wenn ich seinen Ertrag ohne Zahlung verzehrt und seinen Besitzer ums Leben gebracht habe:

Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

40 so sollen mir Disteln statt des Weizens aufgehen und Unkraut statt der Gerste!«

Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.