Sprueche 8
1 Rufet nicht die Weisheit und die Klugheit läßt sich hören?
Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?
2 Öffentlich am Wege und an der Straße stehet sie.
Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
3 An den Toren bei der Stadt, da man zur Tür eingehet, schreiet sie:
Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.
4 O ihr Männer, ich schreie zu euch und rufe den Leuten!
Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.
5 Merket, ihr Albernen, den Witz; und ihr Toren, nehmet es zu Herzen!
Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.
6 Höret, denn ich will reden, was fürstlich ist, und lehren, was recht ist.
Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
7 Denn mein Mund soll die Wahrheit reden, und meine Lippen sollen hassen, das gottlos ist.
Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.
8 Alle Reden meines Mundes sind gerecht; es ist nichts Verkehrtes noch Falsches drinnen.
Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.
9 Sie sind alle gleichaus denen, die sie vernehmen, und richtig denen, die es annehmen wollen.
Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.
10 Nehmet an meine Zucht lieber denn Silber und die Lehre achtet höher denn köstlich Gold.
Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.
11 Denn Weisheit ist besser denn Perlen, und alles, was man wünschen mag, kann ihr nicht gleichen.
Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
12 Ich, Weisheit, wohne bei dem Witz und ich weiß guten Rat zu geben.
Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.
13 Die Furcht des HERRN hasset das Arge, die Hoffart, den Hochmut und bösen Weg, und bin feind dem verkehrten Munde.
Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.
14 Mein ist beides, Rat und Tat; ich habe Verstand und Macht.
Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.
15 Durch mich regieren die Könige und die Ratsherren setzen das Recht.
Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.
16 Durch mich herrschen die Fürsten und alle Regenten auf Erden.
Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.
17 Ich liebe, die mich lieben; und die mich frühe suchen, finden mich.
Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.
18 Reichtum und Ehre ist bei mir, wahrhaftig Gut und Gerechtigkeit.
Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.
19 Meine Frucht ist besser denn Gold und fein Gold und mein Einkommen besser denn auserlesen Silber.
Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.
20 Ich wandle auf dem rechten Wege, auf der Straße des Rechts,
Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,
21 daß ich wohl berate, die mich lieben und ihre Schätze voll mache.
Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.
22 Der HERR hat mich gehabt im Anfang seiner Wege; ehe er was machte, war ich da.
DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.
23 Ich bin eingesetzt von Ewigkeit, von Anfang vor der Erde.
Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.
24 Da die Tiefen noch nicht waren, da war ich schon bereitet, da die Brunnen noch nicht mit Wasser quollen,
Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.
25 Ehe denn die Berge eingesenkt waren, vor den Hügeln war ich bereitet.
Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;
26 Er hatte die Erde noch nicht gemacht, und was dran ist, noch die Berge des Erdbodens.
Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.
27 Da er die Himmel bereitete, war ich daselbst; da er die Tiefe mit seinem Ziel verfassete,
Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
28 da er die Wolken droben festete, da er festigte die Brunnen der Tiefe,
Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,
29 da er dem Meer das Ziel setzte und den Wassern, daß sie nicht übergehen seinen Befehl, da er den Grund der Erde legte:
Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,
30 da war ich der Werkmeister bei ihm und hatte meine Lust täglich und spielte vor ihm allezeit
Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
31 und spielte auf seinem Erdboden; und meine Lust ist bei den Menschenkindern.
Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
32 So gehorchet mir nun, meine Kinder! Wohl denen, die meine Wege behalten!
De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.
33 Höret die Zucht und werdet weise, und laßt sie nicht fahren!
Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.
34 Wohl dem Menschen, der mir gehorchet, daß er wache an meiner Tür täglich, daß er warte an den Pfosten meiner Tür.
Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
35 Wer mich findet, der findet das Leben und wird Wohlgefallen vom HERRN bekommen.
Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.
36 Wer aber an mir sündiget, der verletzt seine Seele. Alle, die mich hassen, lieben den Tod.
Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
