Job 3
1 Danach tat Hiob seinen Mund auf und verfluchte seinen Tag.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Und Hiob sprach:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Der Tag müsse verloren sein, darinnen ich geboren bin, und die Nacht, da man sprach: Es ist ein Männlein empfangen.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Derselbe Tag müsse finster sein, und Gott von oben herab müsse nicht nach ihm fragen; kein Glanz müsse über ihn scheinen.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Finsternis und Dunkel müssen ihn überwältigen, und dicke Wolken müssen über ihm bleiben, und der Dampf am Tage mache ihn gräßlich.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Die Nacht müsse ein Dunkel einnehmen, und müsse sich nicht unter den Tagen des Jahres freuen, noch in die Zahl der Monden kommen.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Siehe, die Nacht müsse einsam sein und kein Jauchzen drinnen sein.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Es verfluchen sie die Verflucher des Tages, und die da bereit sind, zu erwecken den Leviathan.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Ihre Sterne müssen finster sein in ihrer Dämmerung; sie hoffe aufs Licht und komme nicht und müsse nicht sehen die Augenbrauen der Morgenröte,
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 daß sie nicht verschlossen hat die Tür meines Leibes und nicht verborgen das Unglück vor meinen Augen.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Warum bin ich nicht gestorben von Mutterleib an? Warum bin ich nicht umkommen, da ich aus dem Leibe kam?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Warum hat man mich auf den Schoß gesetzet? Warum bin ich mit Brüsten gesäuget?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 So läge ich doch nun und wäre stille, schliefe und hätte Ruhe
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 mit den Königen und Ratsherren auf Erden, die das Wüste bauen;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 oder mit den Fürsten, die Gold haben und ihre Häuser voll Silbers sind;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 oder wie eine unzeitige Geburt verborgen und nichts wäre, wie die jungen Kinder, die das Licht nie gesehen haben.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Daselbst müssen doch aufhören die Gottlosen mit Toben; daselbst ruhen doch, die viel Mühe gehabt haben.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Da haben doch miteinander Frieden die Gefangenen und hören nicht die Stimme des Drängers.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Da sind beide klein und groß, Knecht und der von seinem HERRN frei gelassen ist.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Warum ist das Licht gegeben dem Mühseligen und das Leben den betrübten Herzen,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 (die des Todes warten und kommt nicht, und grüben ihn wohl aus dem Verborgenen,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 die sich fast freuen und sind fröhlich, daß sie das Grab bekommen, )
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 und dem Manne, des Weg verborgen ist, und Gott vor ihm denselben bedecket?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Denn wenn ich essen soll, muß ich seufzen, und mein Heulen fähret heraus wie Wasser.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Denn das ich gefürchtet habe, ist über mich kommen, und das ich sorgte, hat mich getroffen.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 War ich nicht glückselig? War ich nicht fein stille? Hatte ich nicht gute Ruhe? Und kommt solche Unruhe!
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
