Job 29
1 Und Hiob hub abermal an seine Sprüche und sprach:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 O daß ich wäre wie in den vorigen Monden, in den Tagen, da mich Gott behütete,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 da seine Leuchte über meinem Haupte schien, und ich bei seinem Licht in der Finsternis ging;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 wie ich war zur Zeit meiner Jugend, da Gottes Geheimnis über meiner Hütte war;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 da der Allmächtige noch mit mir war und meine Kinder um mich her;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 da ich meine Tritte wusch in Butter, und die Felsen mir Ölbäche gossen;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 da ich ausging zum Tor in der Stadt und ließ meinen Stuhl auf der Gasse bereiten;
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 da mich die Jungen sahen und sich versteckten, und die Alten vor mir aufstunden;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 da die Obersten aufhöreten zu reden, und legten ihre Hand auf ihren Mund;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 da die Stimme der Fürsten sich verkroch, und ihre Zunge an ihrem Gaumen klebte.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Denn welches Ohr mich hörete, der preisete mich selig, und welches Auge mich sah, der rühmte mich.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Denn ich errettete den Armen, der da schrie, und den Waisen, der keinen Helfer hatte.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Der Segen des, der verderben sollte, kam über mich; und ich erfreuete das Herz der Witwe.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Gerechtigkeit war mein Kleid, das ich anzog wie einen Rock; und mein Recht war mein fürstlicher Hut.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Ich war des Blinden Auge und des Lahmen Füße.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Ich war ein Vater der Armen; und welche Sache ich nicht wußte, die erforschete ich.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Ich zerbrach die Backenzähne des Ungerechten und riß den Raub aus seinen Zähnen.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Ich gedachte: Ich will in meinem Nest ersterben und meiner Tage viel machen wie Sand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Meine Saat ging auf am Wasser; und der Tau blieb über meiner Ernte.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Meine HERRLIchkeit erneuerte sich immer an mir; und mein Bogen besserte sich in meiner Hand.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Man hörete mir zu, und schwiegen und warteten auf meinen Rat.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Nach meinen Worten redete niemand mehr; und meine Rede troff auf sie.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Sie warteten auf mich wie auf den Regen und sperreten ihren Mund auf als nach dem Abendregen.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Wenn ich sie anlachte, wurden sie nicht zu kühn darauf, und das Licht meines Angesichts machte mich nicht geringer.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Wenn ich zu ihrem Geschäfte wollte kommen, so mußte ich obenan sitzen und wohnete wie ein König unter Kriegsknechten, da ich tröstete, die Leid trugen.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
