Sprueche 5
1 Mein Sohn, merke auf meine Weisheit, neige meiner Einsicht dein Ohr,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 daß du Überlegung bewahrst, und deine Lippen Erkenntnis behalten.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Denn von Honigseim triefen die Lippen der Fremden, und glätter als Öl ist ihr Gaumen.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Aber zuletzt ist sie bitter wie Wermut, scharf wie ein zweischneidiges Schwert.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Daß sie ja den Pfad des Lebens verfehle, schweifen ihre Geleise, sie weiß nicht wohin.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Nun denn, ihr Söhne, gehorcht mir und weicht nicht ab von den Reden meines Mundes.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Laß deinen Weg fern von ihr sein und nahe dich nicht der Thür ihres Hauses,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 daß du nicht anderen deine Jugendblüte preisgebest und deine Jahre einem Grausamen,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 daß sich nicht Fremde von deinem Vermögen sättigen, und der Ertrag deiner Mühen nicht in das Haus eines Auswärtigen komme,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 und du zuletzt stöhnen müssest, wenn dir Leib und Fleisch hinschwinden,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 und sprechen müssest: Ach! daß ich Zucht gehaßt habe, und mein Herz die Rüge verschmäht hat!
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 daß ich nicht der Stimme meiner Lehrer gehorcht und denen, die mich unterwiesen, mein Ohr nicht geneigt habe!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Fast wäre ich völlig ins Unglück geraten inmitten der Versammlung und der Gemeinde.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Trinke Wasser aus deiner Zisterne und was aus deinem Brunnen hervorquillt.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Sollen deine Quellen nach außen überfließen, deine Wasserbäche auf die freien Plätze?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Dir allein müssen sie gehören und nicht Fremden neben dir.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Dein Born sei gesegnet, daß du Freude habest vom Weibe deiner Jugend.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Die liebliche Hinde und anmutige Gazelle ihre Brüste mögen dich allezeit berauschen; durch ihre Liebe mögest du immerdar in Taumel geraten.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Warum aber, mein Sohn, wolltest du durch eine Fremde in Taumel geraten und den Busen einer Auswärtigen umarmen?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Denn eines jeden Wege liegen klar vor den Augen Jahwes, und alle ihre Geleise bahnet er.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Die eignen Verschuldungen fangen ihn, den Gottlosen, und durch die Stricke seiner Sünde wird er festgehalten.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Sterben wird er aus Mangel an Zucht und ob seiner großen Narrheit wird er hintaumeln.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
