< Job 6 >
1 Hiob antwortete und sprach:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 O daß man meinen Unmut wöge und mein Leid dagegen auf die Wage legte!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Denn nun ist's schwerer, als der Sand am Meer - drum gehen irre meine Worte!
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Denn des Allmächtigen Pfeile stecken in mir: mein Geist saugt ihr Gift ein, die Schrecknisse Gottes verstören mich!
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Schreit etwa der Wildesel auf grüner Weide, oder brüllt der Stier bei seinem Mengfutter?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Kann man Fades ungesalzen genießen, oder hat das Eiweiß Wohlgeschmack?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Mich widert's an, es anzurühren; es ekelt mich vor der Unreinigkeit meiner Speise.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 O daß doch mein Wunsch sich erfüllte, und Gott mein Verlangen gewährte!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Gefiele es Gott, mich zu zermalmen, seine Hand zu entfesseln und meinen Lebensfaden abzuschneiden!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 So wäre doch das noch mein Trost und aufhüpfen wollte ich im schonungslosen Schmerz -, daß ich des Heiligen Worte nie verleugnet habe.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Was ist denn meine Kraft, daß ich noch harren, und was mein Ende, daß ich mich gedulden sollte?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Ist meine Kraft etwa Felsenkraft, oder ist mein Leib aus Erz?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Bin ich nicht der Hilfe bar, und ist nicht aller Halt von mir genommen?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Dem Verzagenden gebührt das Mitleid seines Nächsten, selbst wenn er von der Furcht vor dem Allmächtigen läßt.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Meine Freunde haben sich treulos erzeigt wie ein Bach, wie die Rinnsale, die überschwellen,
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 die trübe sind von Eis, in die herab der Schnee sich birgt.
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 Wenn sie durchglüht werden, schwinden sie dahin: wenn's heiß wird, sind sie weggelöscht von ihrem Ort.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Karawanen biegen ab von ihrer Straße, ziehen hinauf in die Öde und kommen um.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Die Karawanen Themas schauten aus, die Reisezüge Sabas warteten auf sie:
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Sie wurden zu Schanden mit ihrem Vertrauen, kamen hin und wurden enttäuscht.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 So seid ihr nun für mich geworden: ihr schautet Schrecknis, - da scheutet ihr euch!
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Habe ich etwa gesagt: “Schafft mir her und von eurer Habe spendet für mich;
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 errettet mich aus der Gewalt des Bedrängers und aus der Gewalt der Tyrannen kauft mich los”?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Belehrt mich, so will ich schweigen, und worin ich geirrt habe, thut mir kund.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Wie eindringlich sind der Wahrheit Worte! aber was beweist denn euer Verweis?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Gedenkt ihr, Worte zu rügen? Die Reden des Verzweifelten verhallen im Wind!
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Selbst über meine Waise würdet ihr losen und euren eignen Freund verhandeln.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Und nun - wollet doch mich anblicken, ich werde euch doch wahrlich nicht ins Angesicht lügen!
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 O kehret um, laßt Unrecht nicht geschehen, ja, kehret um, noch hab' ich Recht hierin.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Wohnt denn auf meiner Zunge Frevel, oder unterscheidet mein Gaumen nicht die Unglücksschläge?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?