Psalm 102
1 Gebet für einen Elenden, wenn er verzagt vor dem Herrn seine Klage ausschüttet. Herr! Höre mein Gebet, und laß mein Rufen zu Dir kommen!
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Verbirg Dein Antlitz nicht vor mir! Neig her zu mir Dein Ohr an meinem Trübsalstage! Erhöre schnell mich, wenn ich rufe!
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 Denn meine Tage schwinden hin wie Rauch; dem Feuer gleich ist mein Gebein verbrannt.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Mein Herz ist dürr, versengt wie Gras; mein täglich Brot vergesse ich zu essen.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 Vor meinem lauten Seufzen klebt mein Gebein im Leib zusammen.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 Dem Pelikan der Wüste gleiche ich, und Eulen in Ruinen bin ich gleich geworden.
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 Beim Wachen bin ich wie ein Vöglein, das einsam auf dem Dache weilt.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 Mich höhnen täglich meine Feinde, und die mich reizen, nehmen mich zum Fluchen.
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 Denn Asche esse ich wie Brot und mische meinen Trank mit Tränen
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 vor Deinem Zorne, Deinem Grimm, wenn Du mich aufhebst und zu Boden wirfst.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 Dem langen Schatten gleichen meine Tage; wie Gras verdorre ich.
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 Doch Du, Herr, thronest ewiglich; Dein Name dauert für und für.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Du solltest Dich erheben, Dich Sions wieder zu erbarmen. Ihm Gnade zu erweisen, ist es Zeit; denn die bestimmte Frist ist da.
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 So gerne haben Deine Knechte seine Steine und hängen selbst an seinem Schutt in Liebe.
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 Die Heiden fürchten dann des Herrn Namen und alle Könige der Erde Deine Herrlichkeit. -
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 Erbaut dem Herrn von neuem Sion und zeigt er sich in seinem Herrschertum,
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 und achtet auf der Nackten Flehen, verschmäht er nimmer ihr Gebet,
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 dann schreibe man dies für die Nachwelt auf, damit ein neugeschaffen Volk den Herrn lobpreise!
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 Von seiner heiligen Höhe schaue er herab; der Herr vom Himmel auf die Erde blicke,
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 um der Gefangenen Gestöhn zu hören, des Todes Kinder zu befreien!
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 Dann künden sie des Herren Ruhm in Sion und zu Jerusalem sein Lob,
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 wenn sich die Völker allzumal versammeln und Königreiche, um dem Herrn zu dienen. -
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 Ermattet bin ich auf dem Weg; verkürzt sind meine Tage.
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 Drum flehe ich: "Mein Gott! Nimm mich nicht weg in meiner Tage Hälfte! Du, dessen Jahre Ewigkeiten währen."
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 Die Erde, die Du einst gegründet, der Himmel, Deiner Hände Werk,
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 sie schwinden hin, Du aber bleibst. Sie all veralten wie ein Kleid; Du wechselst sie wie ein Gewand. Und wechseln sie,
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 so bleibst Du doch derselbe, und Deine Jahre enden nicht.
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 So mögen auch die Kinder Deiner Knechte bleiben, ihr Stamm, solang Du selber bist!
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
