Sprueche 5
1 Mein Sohn! Merk wohl auf meine Weisheit und neige meiner Einsicht hin dein Ohr!
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Alsdann behältst du Einsicht, und deine Lippen wahren Klugheit.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Von Honigseim triefen die Lippen eines fremden Weibes; sein Gaumen ist noch glätter selbst als Öl.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Am Ende aber ist sie bitter wie der Wermut und scharf wie ein zweischneidig Schwert.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
5 Zum Tode gehn die Füße, die sie besuchen, zur Unterwelt die Schritte, die zu ihr lenken. (Sheol h7585)
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Geht sie den Weg des Lebens? Irrpfade nur sind ihre Bahnen; sie weiß es nicht.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Nun, meine Söhne, hört auf mich! Von meines Mundes Reden weichet nicht!
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Halt ferne deinen Weg von ihr! Komm nicht der Türe ihres Hauses nahe!
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Sonst mußt du deine Kraft mit einer Fremden, mit einer Unbarmherzigen dein Lager teilen.
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Und Fremde werden satt durch deine Arbeit, und deiner Mühen Preis wird einem andern Haus zuteil.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Und schließlich mußt du stöhnen, wenn Leib und Fleisch dir schwinden,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 und mußt bekennen: "Ach, daß ich Zucht gehaßt und daß mein Herz die Warnung hat verschmäht,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 daß ich der Stimme meiner Lehrer nicht gehorcht und nicht mein Ohr geliehen meinen Lehrmeistern!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Fast wäre ich geworden "alles Böse in der Gemeinde und Versammlung".
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Aus deiner Grube Wasser trink; nur was aus deinem Brunnen quillt!
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Nicht sollen deine Ströme sich nach außen gießen, nicht auf die freien Plätze deine Wasserbäche!
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Sie sollen dir allein gehören und nicht den Fremden neben dir!
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Gesegnet sei dein Born! Erfreu dich an dem Weibe deiner Jugend,
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 an dieser Hindin gar so lieb, an der Gazelle, also fein! Allzeit kann ihre Liebe dich berauschen; du kannst dich ihrem Lieben immerdar ergeben.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Warum nur wolltest du, mein Sohn, dich einer anderen ergeben, umarmen einer Fremden Busen?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Klar liegen vor des Herren Auge eines jeden Wege; auf alle seine Pfade hat er acht.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Den Frevler nimmt gefangen seine Schuld; gebunden wird er mit den Stricken seiner Sünde.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Er stirbt aus Mangel an Botmäßigkeit und durch die große Torheit, der er sich ergeben.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
