< Sprueche 14 >

1 Ein Haus baut sich Frau Weisheit; die Torheit reißt's mit ihrer Hand zusammen.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Wer in Geradheit wandelt, der hat Furcht vorm Herrn; wer krumme Wege geht, verachtet ihn.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 Im Torenmund liegt eine Angelrute; den Weisen dienen ihre Lippen zur Bewahrung.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Wenn keine Rinder da, so bleibt die Krippe sauber; doch durch der Stiere Kraft wird reichlicher Ertrag.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Nicht trügt der Wahrheit Zeuge; doch Lügen spricht der falsche Zeuge.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Nach Weisheit sucht der Spötter, doch vergeblich; Erkenntnis ist für Kluge etwas Leichtes.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Geh aus dem Weg dem Toren! Dann mußt du nicht Bekanntschaft mit dem Anwalt machen.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 Des Klugen Vorsicht ist es, auf den Weg zu achten; der Toren Leichtsinn bringt Enttäuschung.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Die Schuld vermittelt zwischen Schurken, und zwischen Redlichen der gute Wille.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Das Herz kennt seinen Seelenschmerz am besten; und auch in seine Freude kann ein Fremder sich nicht mischen.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 Das Haus der Frevler wird vertilgt; der Redlichen Gezelt erblüht.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Gar mancher Weg dünkt einem Mann gerade; doch schließlich sind es Todeswege.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Sogar beim Lachen kann das Herz sich grämen; der Freude Ende ist oft Gram.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Der Eingebildete wird satt von seinen Wegen, der Tüchtige von seinen Werken.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 Der Törichte traut jedem Ding; ein kluger Mann geht einer Sache auf den Grund.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Der Weise fürchtet sich und meidet die Gefahr; der Tor geht eine Wette mit ihr ein und fühlt sich sicher.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 Der Ungeduldige macht Törichtes; ein ränkevoller Mensch wird nur gehaßt.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Die Toren haben Torheit im Besitz; der Klugen Diadem ist Einsicht.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Vor Gutem müssen sich die Schlechten beugen, und Frevler sitzen an des Frommen Türen.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 Selbst seinem Freunde ist der Arme widerwärtig; doch derer, die den Reichen lieben, sind es viele.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Wer seinen Nächsten nicht beachtet, der versündigt sich; wohl dem, der sich der Elenden erbarmt!
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Die Böses planen, täuschen sich auch gegenseitig; doch Lieb und Treue herrscht bei denen, die da Gutes planen.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 Durch Arbeit nur schafft man Gewinn, doch bloßes Reden führt zu nichts.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 Der Klugen Diadem ist ihre Klugheit; der Toren Diadem ist Torheit.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Ein Lebensretter ist der Wahrheit Zeuge; wer Lügen spricht, bewirkt Enttäuschung.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 An Gottesfurcht besitzt man eine starke Burg; so kann man Schutz den eigenen Kindern bieten.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 Die Furcht des Herrn - ein Lebensborn, daß man des Todes Stricke meide.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 Des Königs Ruhm besteht in seines Volkes Massen; vom Leutemangel kommt des Fürsten Sturz.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 Wer langmütig, ist reich an Einsicht; wer ungeduldig, steigert seine Torheit.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 Des Leibes Leben ist gelassener Sinn; wie Wurmfraß im Gebein ist Leidenschaft.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Wer den Geringen drückt, der lästert dessen Schöpfer; doch wer des Armen sich erbarmt, der gibt ihm Ehre.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Der Frevler wird durch seine Schlechtigkeit gestürzt; der Fromme hat bei seinem Tod noch Hoffnung.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 In eines Klugen Herzen ruht die Weisheit stille; sie wird verurteilt bei den Toren.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 Die Tugend führt ein Volk zur Höhe; Krebsschaden der Nationen ist das Laster.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 Die Huld des Königs sollte einem tüchtigen Diener werden; sein Grimm den Unbrauchbaren treffen!
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.

< Sprueche 14 >