Job 4
1 Da gab ihm Eliphaz aus Teman also Antwort:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 "Hat man vor dich zur Prüfung je ein Ding gebracht, worüber du den Mut verloren hättest? Wer konnte je den Worten Einhalt tun?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Fürwahr, so viele hast du selbst belehrt, so manchen schwachen Arm gestählt.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Den Strauchelnden hielt aufrecht deine Rede; die müden Kniee stärktest du.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Jetzt kommt's an dich, da wirst du mutlos; wo dich's erfaßt, verzweifelst du.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 War deine Gottesfurcht nicht dein Vertrauen, und dein unsträflich Leben deine Hoffnung?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Bedenke nur: Wer kommt je schuldlos um? Wo gehen Redliche zugrunde?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Die Unrecht pflügen, Böses säen, die ernten's auch. So weiß ich es.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Durch Gottes Odem gehen sie zugrunde; durch seinen Zornhauch sterben sie.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Der Löwen Stimmen selber, das Gebrüll der Leuen, der jungen Löwen Zähne werden ausgetilgt.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Der Löwe geht zugrunde aus Beutemangel; der Löwin Junge müssen sich zerstreuen.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Zu mir drang ein verstohlen Wort; mein Ohr vernahm davon nur ein Geflüster.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Im Wundertraum, bei Nachtgesichten, wenn Tiefschlaf auf die Menschen fällt,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 da fuhr in mich ein Schrecken und ein Zittern, und Angst ließ mein Gebein erbeben.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Und über meinen Rücken lief es kalt; ein Schauder schüttelt' meinen Leib.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Das Unbekannte stand vor mir; vor meinem Auge schwebte her ein Schatten. - Ein Säuseln hörte ich und eine Stimme:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 'Ist gegen Gott ein Mensch gerecht; vor seinem Schöpfer einer rein?'
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Er traut dies seinen Dienern selbst nicht zu, und seinen Engeln flößt er Schrecken ein.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Nun vollends gar der Lehmhausmensch, der Sterbliche, aus Staub gebaut, noch leichter als die Motten zu zerdrücken!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Vom Morgen bis zum Abend werden sie vernichtet; unwiderruflich gehen sie zugrunde.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Ja, wird denn nicht ihr Vorzug ihnen weggenommen? Durch Unvernunft nur sterben sie."
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
