Offenbarung 14
1 Und ich sah: und siehe, das Lamm stand auf dem Berge Zion und mit ihm hundertvierundvierzigtausend, welche seinen Namen und den Namen seines Vaters an ihren Stirnen geschrieben trugen.
Am văzut și iată Mielul stând în picioare pe muntele Sionului, și împreună cu El un număr de o sută patruzeci și patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Său scris pe frunțile lor.
2 Und ich hörte eine Stimme aus dem Himmel wie das Rauschen vieler Wasser und wie das Rollen eines lauten Donners; und die Stimme, welche ich hörte, war wie von Harfensängern, die auf ihren Harfen spielen.
Am auzit din cer un sunet ca un zgomot de ape multe și ca un tunet mare. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiștilor care cântă la harpele lor.
3 Und sie singen ein neues Lied vor dem Throne und vor den vier lebendigen Wesen und den Ältesten; und niemand konnte das Lied lernen, als nur die hundertvierundvierzigtausend, die von der Erde erkauft waren.
Ei cântă o cântare nouă înaintea tronului, înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor. Nimeni nu putea să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care fuseseră răscumpărați de pe pământ.
4 Diese sind es, die sich mit Weibern nicht befleckt haben, denn sie sind Jungfrauen; diese sind es, die dem Lamme folgen, wohin irgend es geht. Diese sind aus den Menschen erkauft worden als Erstlinge Gott und dem Lamme.
Aceștia sunt cei care nu au fost spurcați cu femei, căci sunt fecioare. Aceștia sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați de Isus dintre oameni, cele dintâi roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.
5 Und in ihrem Munde wurde kein Falsch gefunden; [denn] sie sind tadellos.
În gura lor nu s-a găsit nici o minciună, căci sunt ireproșabili.
6 Und ich sah einen anderen Engel inmitten des Himmels fliegen, der das ewige Evangelium hatte, um es denen zu verkündigen, die auf der Erde ansässig sind, und jeder Nation und Stamm und Sprache und Volk, (aiōnios g166)
Și am văzut un înger care zbura din mijlocul cerului și care avea o veste veșnică, pe care trebuia să o vestească celor ce locuiesc pe pământ, oricărui neam, seminție, limbă și popor. (aiōnios g166)
7 indem er mit lauter Stimme sprach: Fürchtet Gott und gebet ihm Ehre, denn die Stunde seines Gerichts ist gekommen; und betet den an, der den Himmel und die Erde gemacht hat und das Meer und die Wasserquellen.
El a spus cu glas tare: “Temeți-vă de Domnul și dați-i slavă, căci a venit ceasul judecății Lui. Adorați-l pe cel care a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele de apă!”.
8 Und ein anderer, zweiter Engel folgte und sprach: Gefallen, gefallen ist Babylon, die große, die mit dem Weine der Wut ihrer Hurerei alle Nationen getränkt hat.
Și a urmat un al doilea înger, care a zis: “A căzut Babilonul cel mare, care a făcut toate neamurile să bea din vinul mâniei desfrânării lui.”
9 Und ein anderer, dritter Engel folgte ihnen und sprach mit lauter Stimme: Wenn jemand das Tier und sein Bild anbetet und ein Malzeichen annimmt an seine Stirn oder an seine Hand,
Un alt înger, al treilea, i-a urmat și a zis cu glas mare: “Dacă cineva se închină fiarei și chipului ei și primește un semn pe frunte sau pe mână,
10 so wird auch er trinken von dem Weine des Grimmes Gottes, der unvermischt in dem Kelche seines Zornes bereitet ist; und er wird mit Feuer und Schwefel gequält werden vor den heiligen Engeln und vor dem Lamme.
va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, care este pregătit neamestecat în paharul mâniei Lui. El va fi chinuit cu foc și sulf în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului.
11 Und der Rauch ihrer Qual steigt auf von Ewigkeit zu Ewigkeit; und sie haben keine Ruhe Tag und Nacht, die das Tier und sein Bild anbeten, und wenn jemand das Malzeichen seines Namens annimmt. (aiōn g165)
Fumul chinului lor se va ridica în vecii vecilor. Nu au odihnă zi și noapte, cei care se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. (aiōn g165)
12 Hier ist das Ausharren der Heiligen, welche die Gebote Gottes halten und den Glauben Jesu.
Aici este perseverența sfinților, a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”
13 Und ich hörte eine Stimme aus dem Himmel sagen: Schreibe: Glückselig die Toten, die im Herrn sterben, von nun an! Ja, spricht der Geist, auf daß sie ruhen von ihren Arbeiten, denn ihre Werke folgen ihnen nach.
Și am auzit o voce din ceruri care zicea: “Scrie: “Fericiți cei ce mor în Domnul de acum înainte!””. “Da”, spune Duhul Sfânt, “ca să se odihnească de munca lor, căci lucrările lor îi însoțesc”.
14 Und ich sah: und siehe, eine weiße Wolke, und auf der Wolke saß einer gleich dem Sohne des Menschen, welcher auf seinem Haupte eine goldene Krone und in seiner Hand eine scharfe Sichel hatte.
M-am uitat și am văzut un nor alb și, pe nor, un om șezând ca un fiu de om, având pe cap o cunună de aur și în mână o seceră ascuțită.
15 Und ein anderer Engel kam aus dem Tempel hervor und rief dem, der auf der Wolke saß, mit lauter Stimme zu: Schicke deine Sichel und ernte; denn die Stunde des Erntens ist gekommen, denn die Ernte der Erde ist überreif geworden.
Un alt înger a ieșit din templu și a strigat cu glas tare către cel care ședea pe nor: “Trimite secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, căci secerișul pământului este copt!”
16 Und der auf der Wolke saß, legte seine Sichel an die Erde, und die Erde wurde geerntet.
Cel care ședea pe nor a împins secera în pământ, și pământul a fost secerat.
17 Und ein anderer Engel kam aus dem Tempel hervor, der in dem Himmel ist, und auch er hatte eine scharfe Sichel.
Un alt înger a ieșit din templul care este în cer. Avea și el o seceră ascuțită.
18 Und ein anderer Engel, der Gewalt über das Feuer hatte, kam aus dem Altar hervor, und er rief dem, der die scharfe Sichel hatte, mit lautem Schrei zu und sprach: Schicke deine scharfe Sichel und lies die Trauben des Weinstocks der Erde, denn seine Beeren sind reif geworden.
Un alt înger a ieșit din altar, cel care are putere asupra focului, și a strigat cu glas mare către cel care avea secera ascuțită, zicând: “Trimite secera ta ascuțită și culege ciorchinii viței de vie de pe pământ, căci strugurii pământului sunt pe deplin coapte!”
19 Und der Engel legte seine Sichel an die Erde und las die Trauben des Weinstocks der Erde und warf sie in die große Kelter des Grimmes Gottes.
Îngerul și-a înfipt secera în pământ, a cules strugurii de pe pământ și i-a aruncat în marea presă de vin a mâniei lui Dumnezeu.
20 Und die Kelter wurde außerhalb der Stadt getreten, und Blut ging aus der Kelter hervor bis an die Gebisse der Pferde, tausendsechshundert Stadien weit.
Presa de vin a fost călcată în afara cetății, și sângele a ieșit din ea până la frâiele cailor, până la o mie șase sute de stadii.
