Job 3
1 Danach tat Hiob seinen Mund auf und verfluchte seinen Tag.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Und Hiob hob an und sprach:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Es verschwinde der Tag, an dem ich geboren wurde, und die Nacht, welche sprach: Ein Knäblein ist empfangen!
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Jener Tag sei Finsternis! Nicht frage Gott nach ihm droben, und nicht erglänze über ihm das Licht!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Finsternis und Todesschatten mögen ihn einlösen, Gewölk lagere sich über ihm, es schrecken ihn Tagesverfinsterungen!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Jene Nacht, Dunkel ergreife sie; sie freue sich nicht unter den Tagen des Jahres, in die Zahl der Monde komme sie nicht!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Siehe, jene Nacht sei unfruchtbar, es trete kein Jubel in sie ein!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Verwünschen mögen sie die Verflucher des Tages, die fähig sind, den Leviathan aufzureizen!
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Verfinstert seien die Sterne ihrer Dämmerung; sie harre auf Licht, und da sei keines; und nicht schaue sie die Wimpern der Morgenröte!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Denn sie hat die Pforte meines Mutterschoßes nicht verschlossen und Mühsal nicht verborgen vor meinen Augen. -
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Warum starb ich nicht von Mutterleibe an, kam aus dem Schoße hervor und verschied?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Weshalb kamen Knie mir entgegen, und wozu Brüste, daß ich sog?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Denn jetzt würde ich liegen und rasten, ich würde schlafen: dann hätte ich Ruhe,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 mit Königen und Räten der Erde, welche sich verödete Plätze erbauten,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 oder mit Fürsten, die Gold hatten, die ihre Häuser mit Silber füllten;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 oder, gleich einer verborgenen Fehlgeburt, wäre ich nicht da, gleich Kindern, die das Licht nicht erblickt haben.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Dort lassen die Bösen ab vom Toben, und dort ruhen die an Kraft Erschöpften,
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 rasten die Gefangenen allesamt, hören nicht die Stimme des Treibers.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Der Kleine und der Große, dort sind sie gleich, und der Knecht ist frei von seinem Herrn.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Warum gibt er dem Mühseligen Licht, und Leben denen, die bitterer Seele sind;
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 die auf den Tod harren, und er ist nicht da, und die nach ihm graben, mehr als nach verborgenen Schätzen;
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 die sich freuen bis zum Jubel, Wonne haben, wenn sie das Grab finden; -
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 dem Manne, dessen Weg ihm verborgen ist, und den Gott eingeschlossen hat ringsum?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Denn gleich meinem Brote kommt mein Seufzen, und wie Wasser ergießt sich mein Gestöhn.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Denn ich fürchtete einen Schrecken, und er traf mich, und vor dem mir bangte, das kam über mich.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Ich war nicht ruhig, und ich rastete nicht und ruhte nicht, da kam das Toben.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
