Sprueche 5
1 Mein Sohn, merke auf meine Weisheit, neige dein Ohr zu meiner Einsicht,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 um Besonnenheit zu beobachten, und damit deine Lippen Erkenntnis bewahren.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Denn Honigseim träufeln die Lippen der Fremden, und glatter als Öl ist ihr Gaumen;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 aber ihr Letztes ist bitter wie Wermut, scharf wie ein zweischneidiges Schwert.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Damit sie nicht den Weg des Lebens einschlage, schweifen ihre Bahnen, ohne daß sie es weiß.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Nun denn, ihr Söhne, höret auf mich, und weichet nicht ab von den Worten meines Mundes!
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Halte fern von ihr deinen Weg, und nahe nicht zu der Tür ihres Hauses:
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 damit du nicht anderen deine Blüte gebest, und deine Jahre dem Grausamen;
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 damit nicht Fremde sich sättigen an deinem Vermögen, und dein mühsam Erworbenes nicht komme in eines Ausländers Haus;
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 und du nicht stöhnest bei deinem Ende, wenn dein Fleisch und dein Leib dahinschwinden, und sagest:
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Wie habe ich die Unterweisung gehaßt, und mein Herz hat die Zucht verschmäht!
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Und ich habe nicht gehört auf die Stimme meiner Unterweiser, und mein Ohr nicht zugeneigt meinen Lehrern.
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Wenig fehlte, so wäre ich in allem Bösen gewesen, inmitten der Versammlung und der Gemeinde.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Trinke Wasser aus deiner Cisterne und Fließendes aus deinem Brunnen.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Mögen nach außen sich ergießen deine Quellen, deine Wasserbäche auf die Straßen.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Dir allein sollen sie gehören, und nicht Fremden mit dir.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Deine Quelle sei gesegnet, und erfreue dich an dem Weibe deiner Jugend;
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 die liebliche Hindin und anmutige Gemse-ihre Brüste mögen dich berauschen zu aller Zeit, taumle stets in ihrer Liebe.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Und warum solltest du, mein Sohn, an einer Fremden taumeln, und den Busen einer Fremden [Eig. Ausländerin] umarmen? -
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Denn vor den Augen Jehovas sind eines jeden Wege, und alle seine Geleise wägt er ab. [O. bahnt er]
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Die eigenen Missetaten werden ihn, den Gesetzlosen, fangen, und in seiner Sünde Banden wird er festgehalten werden.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Sterben wird er, weil ihm Zucht mangelt, und in der Größe seiner Torheit wird er dahintaumeln.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
