Klagelieder 5
1 Gedenke [Das fünfte Lied besteht aus zweizeiligen Strophen, welche bloß ihrer Zahl nach den Buchstaben des Alphabets entsprechen, ] Jehova, dessen, was uns geschehen! schaue her und sieh unsere Schmach!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Unser Erbteil ist Fremden zugefallen, unsere Häuser Ausländern.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Wir sind Waisen, ohne Vater; unsere Mütter sind wie Witwen.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Unser Wasser trinken wir um Geld, unser Holz bekommen wir gegen Zahlung.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Unsere Verfolger sind uns auf dem Nacken; wir ermatten, man läßt uns keine Ruhe.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Ägypten reichen wir die Hand [d. h. unterwerfen wir uns, ] und Assyrien, um mit Brot gesättigt zu werden.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Unsere Väter haben gesündigt, sie sind nicht mehr; wir, wir tragen ihre Missetaten.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Knechte herrschen über uns; da ist niemand, der uns aus ihrer Hand reiße.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Wir holen unser Brot mit Gefahr unseres Lebens, wegen des Schwertes der Wüste.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Vor den Gluten des Hungers brennt unsere Haut wie ein Ofen.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Sie haben Weiber geschwächt in Zion, Jungfrauen in den Städten Judas.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Fürsten sind durch ihre Hand aufgehängt, das Angesicht der Alten wird nicht geehrt.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Jünglinge tragen die Handmühle, und Knaben straucheln unter dem Holze.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Die Alten bleiben fern [Eig. feiern] vom Tore, die Jünglinge von ihrem Saitenspiel.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Die Freude unseres Herzens hat aufgehört, in Trauer ist unser Reigen verwandelt.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Gefallen ist die Krone unseres Hauptes. Wehe uns! denn wir haben gesündigt.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Darum ist unser Herz siech geworden, um dieser Dinge willen sind unsere Augen verdunkelt:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Wegen des Berges Zion, der verwüstet ist; Füchse streifen auf ihm umher.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Du, Jehova, thronst in Ewigkeit; dein Thron ist von Geschlecht zu Geschlecht.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Warum willst du uns für immer vergessen, uns verlassen auf immerdar [W. auf Länge der Tage?]
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Jehova, bringe uns zu dir zurück, daß wir umkehren; erneuere unsere Tage wie vor alters!
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Oder solltest du uns gänzlich verworfen haben, gar zu sehr auf uns zürnen?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
