Psaumes 137

1 Sur les fleuves de Babylone, là nous nous sommes assis, et nous avons pleuré, comme nous nous souvenions de Sion.

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 Aux saules, au milieu d’elle, nous avons suspendu nos instruments.

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 Parce que là ceux qui nous avaient emmenés captifs, nous demandèrent les paroles de nos chants;

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 Comment chanterons-nous un cantique du Seigneur dans une terre étrangère?

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 Si je t’oublie, Jérusalem, que ma main droite soit livrée à l’oubli.

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 Que ma langue s’attache à mon gosier, si je ne me souviens pas de toi,

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 Souvenez-vous, Seigneur, des fils d’Edom au jour de Jérusalem,

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 Fille malheureuse de Babylone, bienheureux celui qui te rendra la rétribution de ce que tu nous a fait!

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 Bienheureux celui qui saisira et brisera tes petits enfants contre la pierre!

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.