Proverbes 25
1 Voici encore des paraboles de Salomon, qu’ont recueillies les hommes d’Ezéchias, roi de Juda.
Acestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon, pe care bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au transcris.
2 La gloire de Dieu est de cacher la parole, la gloire des rois, de scruter le discours.
Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea împăraților este să cerceteze un lucru.
3 Le ciel en haut et la terre en bas, et le cœur des rois est impénétrable.
Cerul pentru înălțime, pământul pentru adâncime și inima împăraților este de nepătruns.
4 Ôte la rouille de l’argent, et il en sortira un vase très pur.
Îndepărtează zgura de pe argint și argintarului îi va ieși un vas.
5 Ôte l’impiété de devant le roi, et par la justice s’affermira son trône.
Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului și tronul lui va fi întemeiat în dreptate.
6 Ne parais pas chercher la gloire devant le roi, et ne te tiens pas parmi les grands.
Nu te semeți în prezența împăratului și nu sta în picioare în locul celor mari;
7 Car il vaut mieux qu’on te dise: Monte ici, que d’être humilié devant le prince.
Fiindcă mai bine este să ți se spună: Vino aici sus; decât să fii înjosit în prezența prințului pe care ochii tăi l-au văzut.
8 Ce que tes yeux ont vu, ne le publie pas aussitôt dans une querelle; de peur que dans la suite, tu ne puisses réparer ton tort, lorsque tu auras déshonoré ton ami.
Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele din urmă să nu știi ce să faci, când aproapele tău te face de rușine.
9 Traite ton affaire avec ton ami, et ne révèle pas un secret à un étranger;
Dezbate cauza ta cu aproapele tău și nu dezvălui o taină altuia,
10 De peur qu’il ne t’insulte, lorsqu’il t’aura appris, et qu’il ne cesse de te le reprocher. La faveur et l’amitié délivrent; conserve-les, afin que tu ne deviennes pas répréhensible.
Ca nu cumva să te facă de rușine cel ce îl aude și dezonoarea ta să nu o poți înlătura.
11 Comme sont les pommes d’or, sur des lits d’argent, ainsi est celui qui dit une parole en son temps.
Un cuvânt spus la timp potrivit, este ca mere de aur încrustate în argint.
12 C’est un pendant d’oreille d’or, et une perle brillante que celui qui reprend un sage et une oreille obéissante.
Ca un cercel de aur și ca o podoabă de aur pur, așa este un mustrător înțelept asupra urechii ascultătoare.
13 Comme la fraîcheur de la neige, au jour de la moisson, ainsi est un messager fidèle pour celui qui l’a envoyé; il fait reposer son âme.
Ca răceala zăpezii în timpul secerișului, așa este un mesager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcorește sufletul stăpânilor lui.
14 Des nuages, du vent et point de pluie à la suite, tel est l’homme qui se vante et ne remplit pas ses promesses.
Oricine se fălește cu un dar fals este ca norii și vântul fără ploaie.
15 Par la patience, un prince se laissera fléchir, et une langue douce brisera la dureté.
Prin îndelungă răbdare este un prinț convins și o limbă blândă zdrobește osul.
16 Tu as trouvé du miel: mange ce qui te suffit de peur que, rassasié, tu ne le vomisses.
Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îți fie de ajuns, ca nu cumva să te saturi de aceasta și să o vomiți.
17 Éloigne ton pied de la maison de ton prochain; de peur qu’un jour, rassasié de toi, il ne te haïsse.
Retrage-ți piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.
18 Un trait, un glaive, une flèche acérée, tel est l’homme qui, contre son prochain, dit un faux témoignage.
Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui său este un baros și o sabie și o săgeată ascuțită.
19 Une dent cariée, un pied lassé, tel est celui qui espère en un infidèle au jour de l’angoisse,
Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt și un picior scrântit.
20 Et qui perd son manteau au jour du froid. Il met du vinaigre dans du nitre, celui qui chante des cantiques à un cœur très mauvais. Comme la teigne au vêtement et le ver au bois, ainsi la tristesse de l’homme nuit à son cœur.
Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
21 Si ton ennemi a faim, donne-lui à manger: s’il a soif, donne-lui de l’eau à boire;
Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;
22 Car tu amasseras des charbons ardents sur sa tête; et le Seigneur te le rendra.
Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinși pe capul lui și DOMNUL te va răsplăti.
23 Le vent d’aquilon dissipe les pluies, et le visage triste, la langue médisante.
Vântul de nord alungă ploaia; tot așa [alungă] o înfățișare mânioasă limba calomniatoare.
24 Mieux vaut demeurer sur l’angle d’un toit qu’avec une femme querelleuse, et dans une maison commune.
Mai bine să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă și într-o casă largă.
25 C’est de l’eau fraîche à une âme altérée, qu’une bonne nouvelle venant d’une terre éloignée.
Ca ape reci pentru un suflet însetat, așa este o veste bună dintr-o țară îndepărtată.
26 Une fontaine troublée avec le pied, et une source corrompue, tel est le juste qui tombe devant l’impie.
Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fântână tulburată și ca un izvor spurcat.
27 Comme manger beaucoup de miel n’est pas une bonne chose; ainsi celui qui scrute la majesté sera accablé par la gloire.
Nu este bine să mănânci multă miere; așa și pentru oameni să caute propria lor glorie nu este glorie.
28 Comme est une ville ouverte, et sans enceinte de murailles; ainsi est l’homme qui ne peut, en parlant, retenir son esprit.
Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.
