Job 39
1 Est-ce que tu connais le temps de l’enfantement des chèvres sauvages dans les rochers? ou as-tu observé des biches lorsqu’elles enfantaient?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 As-tu compté les mois de leur conception, et sais-tu le temps de leur enfantement?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Elles se courbent pour mettre bas leur faon, et elles enfantent, et elles poussent des hurlements.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Leurs petits se séparent et vont au pâturage; ils sortent et ne reviennent pas vers elles.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Qui a laissé aller l’onagre libre, qui a rompu ses liens?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Je lui ai donné dans la solitude une maison, et ses lieux de retraite dans une terre de sel.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Il méprise la multitude d’une ville, et il n’entend pas le cri d’un exacteur.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Il regarde de tous côtés les montagnes, lieux de son pâturage, et il cherche tous les herbages verts.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Est-ce qu’un rhinocéros voudra te servir, ou demeurera-t-il à ton étable?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Est-ce que tu lieras un rhinocéros à tes traits, pour qu’il laboure? ou rompra-t-il les glèbes des vallons après toi?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Est-ce que tu auras confiance en sa grande force, et lui laisseras-tu tes travaux?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Est-ce que tu croiras qu’il te rendra tes semailles et qu’il remplira ton aire?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 L’aile de l’autruche est semblable aux ailes du héron et de l’épervier.
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Quand elle abandonne ses œufs sur la terre, sera-ce toi, par hasard, qui les réchaufferas dans la poussière?
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Elle oublie qu’un pied les foulera, ou que la bête des champs les écrasera.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Elle est dure pour ses petits, comme s’ils n’étaient pas les siens, elle a rendu son travail inutile, en les abandonnant, aucune crainte ne l’y obligeant.
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Car Dieu l’a privée de sagesse, et ne lui a pas donné l’intelligence.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Dans l’occasion, elle élève en haut ses ailes; elle se rit du cheval et de celui qui le monte.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Est-ce que tu donneras au cheval de la force, ou environneras-tu son cou de hennissements?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Est-ce que tu le feras bondir comme les sauterelles? La gloire de ses naseaux est la terreur.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Il creuse de son sabot la terre, il s’élance avec audace; il court au-devant des hommes armés;
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Il méprise la peur, il ne cède pas au glaive.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Sur lui retentira le bruit du carquois, la lance étincellera ainsi que le bouclier.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Bouillonnant et frémissant il dévore la terre, et ne tient aucun compte du bruit de la trompette, lorsqu’elle sonne le retour.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Dès qu’il entend le clairon, il dit: Oh! il sent de loin une guerre, l’exhortation des chefs, et les cris confus d’une armée.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Est-ce par ta sagesse que l’épervier se couvre de ses plumes, étendant ses ailes vers le midi?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Est-ce à ton ordre que l’aigle s’élèvera, et placera son nid dans les lieux les plus élevés?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 C’est dans des pierres qu’il demeure, et c’est sur des rocs escarpés et des rochers inaccessibles qu’il fait son séjour.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 De là il contemple sa proie, et ses yeux voient de loin.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Ses petits lécheront le sang, et partout où est un cadavre, soudain il est présent.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
