Job 30

1 Mais maintenant je suis tourné en ridicule par des hommes plus jeunes que moi, dont autrefois je n’aurais pas daigné mettre les pères avec les chiens de mon troupeau;

Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

2 Dont je comptais pour rien la force de la main, et qui me paraissaient même indignes de la vie;

Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

3 Qui desséchés par la détresse et la faim, rongeaient dans un désert ce qu’ils pouvaient y trouver, défigurés par le malheur et la misère;

Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

4 Qui mangeaient des herbes et des écorces d’arbres, et dont la racine des genévriers était la nourriture;

Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5 Qui allaient les enlever dans les vallées, et qui, en ayant trouvé quelqu’une, y accouraient en criant;

Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

6 Qui habitaient dans des déserts auprès des torrents, dans les cavernes de la terre, ou sur le gravier;

Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

7 Qui au milieu de choses semblables se livraient à la joie, et mettaient leurs délices à être sous des ronces.

Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8 Fils de pères insensés et vils, et qui ne paraissent nullement sur la terre.

Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

9 Maintenant je suis devenu le sujet de leurs chansons, et je suis passé parmi eux en proverbe.

Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10 Ils m’ont en horreur, et ils fuient loin de moi, et ils n’ont pas honte de cracher sur ma face.

Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

11 Car Dieu a ouvert son carquois, et il m’a abattu, et il a mis un frein à ma bouche.

Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

12 À ma droite, quand j’ai commencé à paraître, mes maux se sont soudain élevés; ils ont renversé mes pieds, et m’ont foulé dans leurs sentiers comme sous des flots.

Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13 Ils ont détruit mes chemins, ils m’ont dressé des pièges et ils ont prévalu, et il n’y a eu personne qui me portât secours.

Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14 Comme par la brèche d’un mur et par une porte ouverte ils ont fondu sur moi, et ils ont accouru pour m’accabler dans ma misère.

Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15 J’ai été réduit au néant; comme le vent, vous avez emporté l’objet de mes désirs, et comme un nuage, a passé mon bonheur.

Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

16 Aussi maintenant mon âme se flétrit en moi-même, et des jours d’affliction ont pris possession de moi.

Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17 Pendant la nuit mes os sont transpercés de douleurs; et ceux qui me dévorent ne dorment pas.

Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

18 Leur multitude consume mon vêtement, et ils m’ont couvert comme d’un capuchon de tunique.

Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

19 Je suis devenu comme la boue, et je suis semblable à la braise et à la cendre.

El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

20 Je crie vers vous, et vous ne m’exaucez pas; je me liens devant vous, et vous ne me regardez pas.

Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

21 Vous êtes changé et devenu cruel envers moi; et c’est avec la dureté de votre main que vous me combattez.

Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22 Vous m’avez élevé, et me posant comme sur le vent, vous m’avez brisé entièrement.

Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

23 Je sais que vous me livrerez à la mort, où est marquée la maison de tous les vivants.

Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

24 Cependant ce n’est pas pour leur ruine que vous étendez votre main; car s’ils tombent, vous les sauvez.

Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

25 Je pleurais autrefois sur celui qui était affligé, et mon âme était compatissante pour le pauvre.

Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26 J’attendais des biens, et il m’est venu des maux; j’espérais la lumière, et des ténèbres se sont répandues autour de moi.

Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

27 Un feu ardent n’a cessé de brûler dans mes entrailles; des jours d’affliction m’ont prévenu.

Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28 Je marchais triste, sans fureur; me levant, je poussais des cris au milieu de la foule.

Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

29 J’ai été frère des dragons et compagnon des autruches.

Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

30 Ma peau est devenue noire sur moi, et mes os se sont desséchés dans une ardeur brûlante.

Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

31 Ma harpe s’est changée en plainte lugubre, et mon orgue en voix de pleureurs.

Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.