Job 29
1 Job prenant encore de nouveau sa parabole, dit:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Qui m’accordera que je sois comme dans les anciens mois, comme aux jours dans lesquels Dieu me gardait;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Quand sa lampe luisait sur ma tête, et qu’à sa lumière je marchais dans les ténèbres;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Comme je fus aux jours de ma jeunesse, quand en secret Dieu était dans mon tabernacle;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Quand le Tout-Puissant était avec moi, et qu’autour de moi étaient mes serviteurs;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Quand je lavais mes pieds dans le beurre, et qu’une pierre répandait pour moi des ruisseaux d’huile;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Quand je m’avançais vers la porte de la ville, et que sur la place publique on me préparait un siège?
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Les jeunes hommes me voyaient, et se retiraient à l’écart; et les vieillards, se levant, se tenaient debout.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Les princes cessaient de parler, et mettaient un doigt sur leur bouche.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Les grands retenaient leur voix, et leur langue s’attachait à leur palais.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 L’oreille qui m’entendait me proclamait bienheureux, et l’œil qui me voyait me rendait témoignage;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Parce que j’avais délivré le pauvre qui criait, et l’orphelin qui n’avait pas de soutien.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 La bénédiction de celui qui allait périr venait sur moi, et je consolais le cœur de la veuve.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Je me suis revêtu de la justice, et l’équité de mes jugements m’a servi comme de vêtement et de diadème.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 J’ai été un œil pour l’aveugle, et un pied pour le boiteux.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 J’étais le père des pauvres; et l’affaire que je ne connaissais pas, je l’étudiais avec le plus grand soin.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Je brisais les mâchoires de l’injuste, et j’arrachais la proie de ses dents.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Et je disais: C’est dans mon petit nid que je mourrai, et comme le palmier, je multiplierai mes jours.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Ma racine s’étend le long des eaux, et la rosée se reposera sur ma moisson.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Ma gloire se renouvellera tous les jours et mon arc se fortifiera dans ma main.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Ceux qui m’écoutaient attendaient mon sentiment, et, attentifs, ils se tenaient en silence pour recevoir mon avis.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Ils n’osaient rien ajouter à mes paroles, et mon discours coulait sur eux goutte à goutte.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Ils me souhaitaient comme l’eau du ciel, et ils ouvraient leur bouche, comme la terre s’ouvre à la pluie de l’arrière-saison.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Si quelquefois je leur souriais, ils ne le croyaient pas, et la lumière de mon visage ne tombait pas à terre.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Si je voulais aller parmi eux, j’avais la première place; et lorsque j’étais assis comme un roi entouré de son armée, j’étais cependant le consolateur des affligés.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
