Job 14

1 L’homme né d’une femme, vivant peu de temps, est rempli de beaucoup de misères.

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 Comme une fleur, il s’élève, et il est brisé, et il fuit comme l’ombre, et jamais il ne demeure dans un même état.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Et vous croyez, ô Dieu, qu’il soit digne de vous, d’ouvrir les yeux sur un tel être, et de l’appeler avec vous en jugement?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Qui peut rendre pur celui qui a été conçu d’un sang impur? N’est-ce pas vous qui seul êtes pur?

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Les jours de l’homme sont courts; le nombre de ses mois est en vos mains; vous avez marqué son terme, lequel ne pourra être dépassé.

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Retirez-vous un peu de lui, afin qu’il se repose, jusqu’à ce que vienne, comme un mercenaire, son jour désiré.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Un arbre a de l’espoir: si on le coupe, il reverdit, et ses rameaux poussent.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Quand sa racine aurait vieilli dans la terre, quand son tronc serait mort dans la poussière,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 À l’odeur de l’eau, il germera, et portera des feuilles comme auparavant, lorsqu’il fut planté.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Mais un homme, lorsqu’il est mort et dépouillé et consumé, où est-il, je vous prie?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 De même que si des eaux se retirent de la mer, elles n’y reviennent plus, et que si un fleuve tari se dessèche, il ne coule pas de nouveau,

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 Ainsi, un homme, lorsqu’il s’est endormi, ne ressuscitera point jusqu’à ce que le ciel soit détruit; il ne s’éveillera point, et il ne se lèvera pas de son sommeil.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 Qui me donnera que vous me protégiez dans l’enfer, et que vous me cachiez jusqu’à ce que votre fureur soit passée, et que vous me marquiez un temps où vous vous souviendrez de moi? (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Penses-tu qu’une fois mort un homme revive? Pendant tous les jours, où maintenant je combats, j’attends que mon changement vienne.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Vous m’appellerez, et moi je vous répondrai; vous tendrez votre droite à l’ouvrage de vos mains.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Vous avez, à la vérité, compté mes pas; mais pardonnez mes péchés.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Vous avez scellé comme dans un sac mes offenses; mais vous avez guéri mon iniquité.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Une montagne qui tombe disparaît, et un rocher est transporté de sa place.

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 Les eaux cavent des pierres, et une terre est à peu près consumée par une inondation: c’est donc ainsi que vous perdrez un homme.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Vous l’avez affermi pour un peu de temps, afin qu’il disparût pour toujours; vous changerez sa face, et vous l’enverrez au loin.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Que ses enfants soient dans la gloire, ou qu’ils soient dans l’ignominie, il ne le saura pas.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Toutefois sa chair, tandis qu’il vivra, souffrira, et son âme pleurera sur lui.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.