Psaumes 104
1 Mon âme, bénis l'Éternel! Éternel, mon Dieu, tu es très grand, tu es revêtu de splendeur et de majesté!
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Il s'enveloppe de lumière comme d'un vêtement, Il déploie les Cieux comme une tenture;
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Il élève sur les eaux le haut de sa demeure, Il fait des nuées son char, Il s'avance sur les ailes du vent.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Il fait des vents ses messagers, et ses ministres, du feu enflammé.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Il assit la terre sur ses bases, elle est inébranlable pour toujours, pour jamais.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Tu l'avais couverte de l'abîme comme d'un manteau, les eaux se tenaient sur les montagnes;
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 à ta menace elles ont fui, à la voix de ton tonnerre elles ont reculé:
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 les montagnes montèrent, les vallées descendirent à la place que tu leur assignas.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Tu posas des limites qu'elles ne franchiraient plus, afin qu'elles ne vinssent plus recouvrir la terre.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Tu fais jaillir des sources pour former les ruisseaux; ils s'écoulent entre les montagnes;
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 ils abreuvent toutes les bêtes des champs, les onagres y étanchent leur soif.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Sur leurs bords séjournent les oiseaux du ciel, entre les rameaux ils font entendre leur voix.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Du haut de sa demeure Il arrose les montagnes, et la terre se rassasie du fruit de tes œuvres.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Il fait croître l'herbe pour les quadrupèdes, et les plantes pour le service de l'homme, tirant ainsi le pain du sein de la terre;
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 et le vin qui réjouit le cœur de l'homme, et, plus que l'huile, fait resplendir son visage; et le pain qui fortifie le cœur de l'homme.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Les arbres de l'Éternel sont rassasiés, les cèdres du Liban qu'il a plantés,
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 où viennent nicher les oiseaux, la cigogne, qui habite les pins.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Les hautes montagnes sont pour les bouquetins, et les rochers sont l'asile des gerboises.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Il créa la lune pour marquer les temps; le soleil connaît son couchant.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Tu fais l'obscurité, et il est nuit: alors toutes les bêtes des forêts sont en mouvement;
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 les jeunes lions rugissent après la proie, et demandent à Dieu leur pâture.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Le soleil se lève: ils se retirent, et vont reposer dans leurs tanières.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 L'homme se rend à son travail, et à son labour jusques au soir.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Que tes œuvres sont nombreuses, ô Éternel! Tu les as toutes faites avec sagesse; la terre est pleine de tes richesses.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Dans cette mer grande et vaste fourmillent sans nombre des animaux petits et grands.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Là circulent les navires, le Léviathan que tu formas pour s'y jouer.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Tous ils s'attendent à toi, pour que tu leur donnes la nourriture en son temps.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Tu leur donnes, ils recueillent; tu ouvres ta main, ils se rassasient de biens.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Tu caches ta face, ils sont éperdus; tu leur retires le souffle, ils expirent et rentrent dans leur poudre.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Tu émets ton souffle, ils sont créés, et tu renouvelles la face de la terre.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 La gloire de l'Éternel demeure à jamais; l'Éternel se réjouit de ses œuvres.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Il regarde la terre, et elle tremble; Il touche les montagnes, et elles sont fumantes.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Je veux chanter l'Etemel, tant que je vivrai, célébrer mon Dieu, tant que je serai.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Que mes chants lui soient agréables! Je fais mes délices de l'Éternel.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Que les pécheurs disparaissent de la terre, et que les impies cessent d'être! Mon âme, bénis l'Éternel! Alléluia!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
