Job 4
1 Et Eliphaz de Théman répondit et dit:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Tenter de te parler, sera-ce t'être importun? Mais qui pourrait s'empêcher de parler?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Voici, tu redressas beaucoup d'hommes, et fortifias des mains débiles,
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 ta parole releva ceux qui bronchaient, et tu raffermis les genoux qui pliaient.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Maintenant que ton tour vient, tu faiblis! maintenant que tu es atteint, tu es éperdu!
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 En ta crainte de Dieu ne te confies-tu pas, et ton espoir n'est-il pas l'innocence de ta vie?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Eh! penses-y! quel innocent a péri, et où les justes ont-ils été détruits?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Ainsi que je l'ai vu, ceux qui cultivent le mal, et sèment la malice, l'ont pour récolte;
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 au souffle de Dieu ils périssent, et le vent de son courroux les consume;
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 le cri du lion, et la voix du rugissant, et les dents des lionceaux leur sont ôtés,
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 le vieux lion périt faute de proie, et les petits de la lionne sont dispersés.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Mais une parole me fut dite à la dérobée, et mon oreille en a saisi le murmure.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Les visions de la nuit agitaient mes pensées, à l'heure où le sommeil accable les humains:
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 une terreur me saisit avec un tremblement, et le frisson parcourut tous mes os;
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 et un esprit passa devant mon visage, et sur mon corps mes cheveux se dressèrent;
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 une figure dont l'air m'est inconnu, s'arrêta en face de mes yeux; il y eut un frémissement, et j'entendis une voix:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 « L'homme est-il juste devant Dieu, et le mortel, pur devant son créateur?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Voici, de ses serviteurs Il se défie, et dans ses anges mêmes Il trouve du péché;
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 que sera-ce donc des habitants de maisons d'argile, dont les fondements posent sur la poudre? Ils sont détruits comme par la teigne,
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 d'un matin à un soir ils sont mis en pièces; sans qu'on y prenne garde, ils périssent pour toujours;
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 leur magnificence ne leur est-elle pas ôtée? Ils meurent, et n'ont pas la sagesse. »
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
