Job 3
1 Après cela Job ouvrit la bouche, et maudit le jour de sa naissance.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Et Job prit la parole et dit:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Périsse le jour où je suis né, et la nuit qui dit: Un enfant est conçu!
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Que ce jour se change en ténèbres, que Dieu d'en haut ne s'en informe plus! et que sur lui la clarté ne resplendisse plus!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Que l'obscurité et l'ombre de mort le réclament, que les sombres nuées viennent s'y établir, et que l'absence de jour y répande l'effroi!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Cette nuit! que les ténèbres s'en emparent, qu'elle ne se réjouisse plus parmi les jours de l'année, et que dans le compte des mois elle n'entre plus!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Voici, que cette nuit soit inféconde, que l'allégresse n'y ait plus accès!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Qu'elle soit notée par ceux qui maudissent les jours, experts à faire lever le Léviathan!
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Que les astres de son crépuscule s'éteignent! qu'elle espère la lumière, et qu'elle ne vienne pas, et que jamais elle ne voie les paupières de l'aurore,
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 car elle ne ferma point le sein dont j'ai franchi les portes, et n'a point dérobé le chagrin à ma vue!
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Pourquoi ne quittai-je pas sans vie les flancs de ma mère, et au sortir de son sein n'expirai-je pas?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Pourquoi rencontrai-je des genoux devant moi, et pourquoi des mamelles où je fusse allaité?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Car maintenant je serais gisant et tranquille, je dormirais, et aurais aussi le repos,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 avec les Rois et les arbitres de la terre qui se sont élevé des tombes,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 ou avec les Princes qui possédaient de l'or, et ont rempli d'argent leurs habitations;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 ou, tel que l'avorton enfoui, je ne serais pas, tel que les enfants qui n'ont pas vu le jour.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Là les impies cessent de s'agiter, là se reposent ceux qui sont fatigués d'efforts,
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 là sont réunis les captifs en sécurité, et ils n'entendent pas la voix de l'exacteur.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Petits et grands y sont égaux, et l'esclave y est affranchi de son maître.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Pourquoi accorde-t-Il la lumière au misérable, et la vie à ceux qui ont l'amertume dans l'âme,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 qui attendent la mort, et elle n'arrive pas, qui creusent la terre, plus désireux d'elle que des trésors,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 qui se réjouissent jusqu'à l'allégresse, sont transportés, quand ils trouvent un tombeau;
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 à l'homme enfin, à qui son chemin se dérobe, et que Dieu cerne de toutes parts?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Car le pain que je mange, rencontre mes sanglots, et, comme les flots, mes soupirs s'épanchent;
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 car la terreur que je crains, m'assaille aussitôt, et ce que je redoute, c'est ce qui m'arrive.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Je n'ai ni trêve, ni calme, ni repos, et toujours le trouble survient.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
