Job 29
1 Et Job continuant à parler en discours relevés, dit:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 O! qui me rendra les mois de jadis, et les jours, où Dieu me gardait,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 où, sa lampe brillant au-dessus de ma tête, à sa clarté je perçais les ténèbres;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 où j'étais au temps de mon automne; quand Dieu avec sa cour veillait sur ma tente;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 quand le Tout-puissant était encore avec moi, qu'autour de moi j'avais mes enfants;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 quand mes pieds baignaient dans le lait, et que le rocher me versait des ruisseaux d'huile;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 quand je me rendais à la Porte dans la ville, et que je mettais mon siège dans la Place?
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 A mon aspect les jeunes se tiraient en arrière, et les vieux se levaient, et demeuraient debout;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 les princes s'arrêtaient en parlant, et mettaient leur main sur leur bouche;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 la voix des nobles restait muette, et leur langue, collée à leur palais.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Car, sur ma renommée, on me disait heureux, et à ma vue, on me donnait des éloges.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 C'est que je sauvais le pauvre gémissant, et l'orphelin qui était sans aide;
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 l'homme qui périssait, avait à me bénir, et je mettais la joie dans le cœur de la veuve;
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 je prenais la justice pour mon vêtement, et elle me prenait pour son vêtement; mon équité m'était comme un manteau et un turban;
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 je servais d'œil à l'aveugle, et de pieds au boiteux;
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 j'étais un père pour le pauvre, et je connaissais de la cause de l'inconnu,
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 et je brisais la mâchoire du méchant, et d'entre ses dents lui arrachais sa proie.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Aussi je me disais: Je mourrai avec mon aire, et comme le Phénix, je prolongerai mes jours;
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 ma racine sera exposée aux eaux, et la rosée passera la nuit sur mes branches;
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 ma gloire me restera toujours jeune, et mon arc en ma main prendra force nouvelle.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Ils m'écoutaient avec attente, et à mon avis ils se taisaient;
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 après moi ils ne prenaient plus la parole, et sur eux mon discours s'épanchait.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Ils m'attendaient, comme on attend la rosée, et leur bouche s'ouvrait, comme pour recevoir une pluie du printemps.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Je leur souriais, quand ils perdaient courage; et ils ne pouvaient m'ôter la sérénité de mon front.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Si je prenais mon chemin vers eux, j'y avais la place d'un chef, et j'étais assis comme un roi, au milieu de la foule, comme un consolateur, parmi les affligés.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
