< Romains 4 >

1 Quel avantage dirons-nous donc qu'Abraham, notre père, a obtenu selon la chair?
Mihem lam dol a sei dingin Abraham chu Juda mite tahsan phutdohpa ahi. Pathen toh kilungto theina dinga ipi ahinbol doh em?
2 Car si Abraham a été justifié par les ouvres, il a sujet de se glorifier, mais non pas devant Dieu.
Athilpha bol chun Pathen santhei asodoh sah a ahileh, aman kisonpi ding ananei ding ahitai. Hinla, hichu Pathen lama dingin ahitheipoi.
3 Car que dit l'Écriture? Abraham crut à Dieu, et cela lui fut imputé à justice.
Ajeh chu Pathen thubun, “Abraham'in Pathen atahsan'in, chule hiche atahsanna jeh chun Pathen in michonphan asimtai!” tin eiseipeh uve.
4 Or, le salaire de celui qui travaille, est regardé, non comme une grâce, mais comme une dette.
Mihon na atoh tenguleh anatoh man'u chu thilpeh akitipoi, amahon akilodoh-u ahijoi.
5 Mais pour celui qui ne travaille point, mais qui croit en celui qui justifie le pécheur, sa foi lui est imputée à justice.
Hinlah miho michonphaa kisim ho chu, anatoh jal'u hilouvin, michonse ho ngaidampa Pathen atahsan jal'u ahibouve.
6 C'est ainsi que David exprime le bonheur de l'homme à qui Dieu impute la justice sans les ouvres:
David'in jong michonpha tia kiphongdoh ho chu natoh jal jeh ahilou thudol ana seijin ahi.
7 Heureux ceux dont les iniquités sont pardonnées, et les péchés couverts!
“O seingailou ahinauva kingaidama, achonset-u mukit loudia kisuhbeipeh ho chu iti kipa um hitam!
8 Heureux l'homme à qui le Seigneur n'imputera point le péché!
Ahinai, achungchang thu'u Pakaiyin achonsetnau jih lutsa akoi noimang peh'a um michu iti kipa um hitam!” ati.
9 Ce bonheur donc, n'est-il que pour les circoncis? Ou est-il aussi pour les incirconcis? car nous disons que la foi d'Abraham lui fut imputée à justice.
Tua hi Judah mite dinga bou phatthei channa ham? Ahilouleh chidang namdang cheptanlou ho dinga jong hiya ham? Ahinai, eihon jong Abraham chu atahsan jal'a Pathen'in themchang a anakoi ahitai, ti inasei jiuvin ahi.
10 Mais quand lui a-t-elle été imputée? Est-ce lorsqu'il a été circoncis, ou lorsqu'il ne l'était pas? Ce n'a point été après la circoncision, mais avant.
Ahin, hichu iti hung hithei'ah ahidem? Ama chep kitan jouva bou themchang hiya ham? Ahilouleh cheptan masang joh ham? Chentah a seiding in, Abraham chu Pathen in cheptan masanga analah ahitai.
11 Et il reçut le signe de la circoncision, comme un sceau de la justice de la foi qu'il avait eue, étant incirconcis; afin d'être le père de tous ceux qui croient quoique incirconcis; et que la justice leur fût aussi imputée;
Cheptan hi Abraham'in tahsan aneiye ti amelchihna ahi. Chule Pathen in ama chu michonpha tia asan'a chule aphondohna chu cheptan masangpeh ahitai. Hijeh'a hi, Abraham hi cheptanlou atahsanho dinga apau ahi. Atahsan nau jeh a chu amaho michonpha tia kisima ahitauve.
12 Et afin d'être aussi le père des circoncis, savoir, de ceux qui ne sont point seulement circoncis, mais encore qui suivent les traces de la foi, que notre père Abraham a eue avant d'être circoncis.
Chule Abraham hi cheptan ho dinga jong lhagaova apau ahi. Hinla hiche hi Abraham cheptan masanga tahsan anei tobanga tahsan neihoa ding bou ahi.
13 En effet, la promesse d'avoir le monde pour héritage, n'a pas été faite à Abraham ou à sa postérité, par la loi, mais par la justice de la foi;
Tahbeh mongin, Pathen in vannoi pumpi hi Abraham le achilhahte apeh ahin, hichu Pathen Danthu ajui jeh-u ahipon, chusanga tahsan jal'a kijopmatna phatah anei jaljoh ahi.
14 Car si ceux qui sont de la loi sont les héritiers, la foi est anéantie, et la promesse est abolie.
Pathen Thutep hi danthu juihoa dinga bou hitaleh, tahsan ngaitalou ding ahi. Chule thutep hi ajeh bei hiding ahitai.
15 Car la loi produit la colère; en effet, où il n'y a point de loi, il n'y a point de transgression.
Ajeh chu Danthu hin athupeh ho jui dinga gimbolna jengbou ahin lhut ding ahi (Dan suhkeh louna dingin lampi khat bou aum'in, hichu Dan neitah lou ding chu ahije).
16 C'est donc par la foi que nous sommes héritiers, afin que ce soit par grâce, et que la promesse soit assurée à toute la postérité, non seulement à celle qui est de la loi, mais aussi à celle qui est de la foi d'Abraham,
Chutia chu, thutep hi tahsan jal'a kimu'ah ahin, manbei thilpeh-akipea chu ahi. Abraham tahsan tobang inei uva ahileh Mose Dan ijuiyu hihen, ijuilouvu hijongleh eihon ibon'uva imu teidiu ahi. Ajeh chu Abraham chu atahsan jousea dinga pa ahi.
17 Lequel (selon qu'il est écrit: Je t'ai établi pour être père de plusieurs nations) est notre père à tous devant Dieu, auquel il a cru, qui fait revivre les morts, et appelle les choses qui ne sont point, comme si elles étaient.
Hiche hi ahi Pathen Lekhabun asei, “Keiman nangma namtin mipa a kasem nahitai” tia Pathen in ajah a anasei chu. Hiche ahitheina chu Abraham'in Pathen atahsan'a athisa hinsahkitna chule imacha louva kona thil thah asemdoh thei tahsan na jeh ahi.
18 Espérant contre tout sujet d'espérer, il a cru qu'il deviendrait le père de plusieurs nations, selon ce qui avait été dit: Telle sera ta postérité.
Kinepna ding umlouna jenga jong Abraham chu akinem jingin, ama namtin dinga Pa ahung hiding tahsanna aneiyin ahi. Ajehchu Pathen in ajah a, “Chutia a chu son le chilhah tampi nahin neiding ahi,” atipeh ahi.
19 Et comme il n'était pas faible dans la foi, il n'eut point d'égard à ce que son corps était déjà amorti, puisqu'il avait près de cent ans; ni à ce que Sara n'était plus en âge d'avoir des enfants;
Chule Abraham chu kum 100 nailam ahi jengin jong hitia atahsa chu athi tobang ahitah vang'in, chule Sarah naobu jong chu avoitah vang'in, atahsan chu adai lhadehpon ahi.
20 Et il n'eut ni doute ni défiance à l'égard de la promesse de Dieu, mais il fut fortifié par la foi, et il donna gloire à Dieu,
Abraham chun Pathen thutep longlouvin atahsan'in ahi. Tahbeh in atahsanna chu ahatcheh in chule hichea chun Pathen loupina apen ahi.
21 Étant pleinement persuadé que ce qu'il promet, il peut aussi l'accomplir.
Pathen chun akitepna ipi hijongleh aboldoh ding ahi ti hetchetna kicheh aneiye.
22 C'est pourquoi cela lui fut imputé à justice.
Chule Abraham chu atahsan jal'a Pathen'in michonpha tia asem ahitai.
23 Or, ce n'est pas seulement pour lui qu'il est écrit que cela lui fut imputé;
Chutia Pathen in ama michonphaa asem chu Abraham dinga bou phachoma ahipoi. Eiho phatchompi dinga jong kijih a ahi.
24 Mais c'est aussi pour nous, à qui cela sera aussi imputé, pour nous qui croyons en Celui qui a ressuscité des morts Jésus notre Seigneur,
I-Pakaiyu Yeshua thinaa kona kaithoupa chu itahsan uva ahileh Pathen in eiho jong michonpha'a eisem dingu ahi, ti hetchetna eipeuve.
25 Lequel a été livré pour nos offenses, et qui est ressuscité pour notre justification.
Ichonset jeh uva Ama chu thi dinga pehdoh a uma ahin, chule hinna a Ama kaithouva aum hin Pathen to eisuhcham'u ahitai.

< Romains 4 >