Psaumes 147
1 Louez l'Eternel; car c'est une chose bonne de psalmodier à notre Dieu, car c'est une chose agréable; [et] la louange en est bienséante.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 L'Eternel est celui qui bâtit Jérusalem; il rassemblera ceux d'Israël qui sont dispersés çà et là.
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 Il guérit ceux qui sont brisés de cœur, et il bande leurs plaies.
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Il compte le nombre des étoiles; il les appelle toutes par leur nom.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Notre Seigneur est grand et d'une grande puissance, son intelligence est incompréhensible.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 L'Eternel maintient les débonnaires, [mais] il abaisse les méchants jusqu’en terre.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Chantez à l'Eternel avec action de grâces, vous entre-répondant les uns aux autres; psalmodiez avec la harpe à notre Dieu;
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Qui couvre de nuées les cieux; qui apprête la pluie pour la terre; qui fait produire le foin aux montagnes;
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Qui donne la pâture au bétail, et aux petits du corbeau, qui crient.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Il ne prend point de plaisir en la force du cheval; il ne fait point cas des jambières de l'homme.
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 L'Eternel met son affection en ceux qui le craignent, en ceux qui s'attendent à sa bonté.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Jérusalem, loue l'Eternel; Sion, loue ton Dieu.
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 Car il a renforcé les barres de tes portes; il a béni tes enfants au milieu de toi.
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 C'est lui qui rend paisibles tes contrées, et qui te rassasie de la mœlle du froment.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 C'est lui qui envoie sa parole sur la terre, [et] sa parole court avec beaucoup de vitesse.
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 C'est lui qui donne la neige comme [des flocons] de laine, et qui répand la bruine comme de la cendre.
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 C'est lui qui jette sa glace comme par morceaux; et qui est-ce qui pourra durer devant sa froidure?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Il envoie sa parole, et les fait fondre; il fait souffler son vent, [et] les eaux s'écoulent.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Il déclare ses paroles à Jacob, et ses statuts et ses ordonnances à Israël.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Il n'a pas fait ainsi à toutes les nations, c'est pourquoi elles ne connaissent point ses ordonnances. Louez l'Eternel.
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
