Lamentations 3
1 [Aleph.] Je suis l’homme qui ai vu l’affliction par la verge de sa fureur.
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2 Il m’a conduit et amené dans les ténèbres, et non dans la lumière.
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
3 Certes il s’est tourné contre moi, il a tous les jours tourné sa main [contre moi].
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4 [Beth.] Il a fait vieillir ma chair et ma peau, il a brisé mes os.
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5 Il a bâti contre moi, et m’a environné de fiel et de travail.
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
6 Il m’a fait tenir dans des lieux ténébreux, comme ceux qui sont morts dès longtemps.
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
7 [Guimel.] Il a fait une cloison autour de moi, afin que je ne sorte point; il a appesanti mes fers.
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
8 Même quand je crie et que j’élève ma voix, il rejette ma requête.
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
9 Il a fait un mur de pierres de taille [pour fermer] mes chemins, il a renversé mes sentiers.
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10 [Daleth.] Ce m’est un ours qui est aux embûches, et un lion qui se tient dans un lieu caché.
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
11 Il a détourné mes chemins, et m’a mis en pièces, il m’a rendu désolé.
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
12 Il a tendu son arc, et m’a mis comme une butte pour la flèche.
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
13 [He.] Il a fait entrer dans mes reins les flèches dont son carquois est plein.
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14 J’ai été en risée à tous les peuples, et leur chanson, tout le jour.
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15 Il m’a rassasié d’amertume, il m’a enivré d’absinthe.
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16 [Vau.] Il m’a cassé les dents avec du gravier, il m’a couvert de cendre;
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
17 Tellement que la paix s’est éloignée de mon âme; j’ai oublié ce que c’est que d’être à son aise.
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18 Et j’ai dit: ma force est perdue, et mon espérance aussi que j’avais en l’Eternel.
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
19 [Zajin.] Souviens-toi de mon affliction, et de mon pauvre état, qui n’est qu’absinthe et que fiel.
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
20 Mon âme s’[en] souvient sans cesse, et elle est abattue au dedans de moi.
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
21 [Mais] je rappellerai ceci en mon cœur, [et] c’est pourquoi j’aurai espérance;
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
22 [Heth.] Ce sont les gratuités de l’Eternel que nous n’avons point été consumés, parce que ses compassions ne sont point taries.
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23 Elles se renouvellent chaque matin; [c’est] une chose grande que ta fidélité.
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24 L’Eternel est ma portion, dit mon âme, c’est pourquoi j’aurai espérance en lui.
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25 [Teth.] L’Eternel est bon à ceux qui s’attendent à lui, [et] à l’âme qui le recherche.
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
26 C’est une chose bonne qu’on attende, même en se tenant en repos, la délivrance de l’Eternel.
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27 C’est une chose bonne à l’homme de porter le joug en sa jeunesse.
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
28 [Jod.] Il est assis solitaire et se tient tranquille, parce qu’on l’a chargé sur lui.
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
29 Il met sa bouche dans la poussière, si peut-être il y aura quelque espérance.
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30 Il présente la joue à celui qui le frappe; il est accablé d’opprobre.
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
31 [Caph.] Car le Seigneur ne rejette point à toujours.
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32 Mais s’il afflige quelqu’un, il en a aussi compassion selon la grandeur de ses gratuités.
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
33 Car ce n’est pas volontiers qu’il afflige et contriste les fils des hommes.
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
34 [Lamed.] Lorsqu’on foule sous ses pieds tous les prisonniers du monde;
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35 Lorsqu’on pervertit le droit de quelqu’un en la présence du Très-haut;
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
36 Lorsqu’on fait tort à quelqu’un dans son procès, le Seigneur ne le voit-il point?
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37 [Mem.] Qui est-ce qui dit que cela a été fait, [et] que le Seigneur ne l’[a] point commandé?
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
38 Les maux, et les biens ne procèdent-ils point de l’ordre du Très-haut?
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
39 Pourquoi se dépiterait l’homme vivant, l’homme, [dis-je], à cause de ses péchés?
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40 [Nun.] Recherchons nos voies, et [les] sondons, et retournons jusqu’à l’Eternel.
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
41 Levons nos cœurs et nos mains au [Dieu] Fort qui est aux cieux, [en disant]:
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42 Nous avons péché, nous avons été rebelles, tu n’as point pardonné.
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43 [Samech.] Tu nous as couverts de [ta] colère, et nous as poursuivis, tu as tué, tu n’as point épargné.
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
44 Tu t’es couvert d’une nuée, afin que la requête ne passât point.
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45 Tu nous as fait être la raclure et le rebut au milieu des peuples.
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
46 [Pe.] Tous nos ennemis ont ouvert leur bouche sur nous.
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
47 La frayeur et la fosse, le dégât et la calamité nous sont arrivés.
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
48 Mon œil s’est fondu en ruisseaux d’eaux à cause de la plaie de la fille de mon peuple.
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49 [Hajin.] Mon œil verse des larmes, et ne cesse point, parce qu’il n’y a aucun relâche.
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
50 Jusques à ce que l’Eternel regarde et voie des cieux.
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
51 Mon œil afflige mon âme à cause de toutes les filles de ma ville.
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
52 [Tsadi.] Ceux qui me sont ennemis sans cause m’ont poursuivi à outrance, comme on chasse après l’oiseau.
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53 Ils ont enserré ma vie dans une fosse, et ont roulé une pierre sur moi.
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
54 Les eaux ont regorgé par-dessus ma tête; je disais: je suis retranché.
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55 [Koph.] J’ai invoqué ton Nom, ô Eternel! d’une des plus basses fosses.
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56 Tu as ouï ma voix, ne ferme point ton oreille, afin que je n’expire point à force de crier.
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57 Tu t’es approché au jour que je t’ai invoqué, et tu as dit: ne crains rien.
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58 [Resch.] Ô Seigneur! tu as plaidé la cause de mon âme; et tu as garanti ma vie.
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
59 Tu as vu, ô Eternel! le tort qu’on me fait, fais-moi droit.
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60 Tu as vu toutes les vengeances dont ils ont usé, et toutes leurs machinations contre moi.
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
61 [Scin.] Tu as ouï, ô Eternel! leur opprobe et toutes leurs machinations contre moi.
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
62 Les discours de ceux qui s’élèvent contre moi, et leur dessein qu’ils ont contre moi tout le long du jour.
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
63 Considère quand ils s’asseyent, et quand ils se lèvent, [car] je suis leur chanson.
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64 [Thau.] Rends-leur la pareille, ô Eternel! selon l’ouvrage de leurs mains.
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65 Donne-leur un tel ennui qu’il leur couvre le cœur; donne-leur ta malédiction.
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66 Poursuis-les en ta colère, et les efface de dessous les cieux de l’Eternel.
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
