Job 29
1 Et Job continuant, reprit son discours sentencieux, et dit:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Oh! qui me ferait être comme j'étais autrefois, comme j'étais en ces jours où Dieu me gardait.
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Quand il faisait luire sa lampe sur ma tête, et quand je marchais parmi les ténèbres, [éclairé] par sa lumière.
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Comme j'étais aux jours de mon automne, lorsque le secret de Dieu était dans ma tente.
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Quand le Tout-puissant était encore avec moi, et mes gens autour de moi.
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Quand je lavais mes pas dans le beurre, et que des ruisseaux d'huile découlaient pour moi du rocher.
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Quand je sortais vers la porte passant par la ville, et que je me faisais préparer un siège dans la place,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Les jeunes gens me voyant se cachaient, les vieillards se levaient, et se tenaient debout.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Les principaux s'abstenaient de parler, et mettaient la main sur leur bouche.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Les Conducteurs retenaient leur voix, et leur langue était attachée à leur palais.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 L'oreille qui m'entendait, disait que j'étais bienheureux, et l'œil qui me voyait, déposait en ma faveur.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Car je délivrais l'affligé qui criait, et l'orphelin qui n'avait personne pour le secourir.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 La bénédiction de celui qui s'en allait périr, venait sur moi, et je faisais que le cœur de la veuve chantait de joie.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 J'étais revêtu de la justice, elle me servait de vêtement, et mon équité m'était comme un manteau, et [comme] une tiare.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Je servais d'œil à l'aveugle, et de pieds au boiteux.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 J'étais le père des pauvres, et je m'informais diligemment de la cause qui ne m'était point connue.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Je cassais les grosses dents de l'injuste, et je lui arrachais la proie d'entre ses dents.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 C'est pourquoi je disais: Je mourrai dans mon lit, et je multiplierai mes jours comme les grains de sable.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Ma racine était ouverte aux eaux, et la rosée demeurait toute la nuit sur mes branches.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Ma gloire se renouvelait en moi, et mon arc était renforcé en ma main.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 On m'écoutait, et on attendait [que j'eusse parlé]; et lorsque j'avais dit mon avis, on se tenait dans le silence.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Ils ne répliquaient rien après ce que je disais, et ma parole se répandait sur eux [comme une rosée].
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Ils m'attendaient comme on attend la pluie; ils ouvraient leur bouche, comme après la pluie de la dernière saison.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Riais-je avec eux? ils ne le croyaient point; et ils ne faisaient point disparaître la sérénité de mon visage.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Voulais-je aller avec eux? j'étais assis au haut bout, j'étais entr'eux comme un Roi dans son armée, et comme un homme qui console les affligés.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
