Job 14
1 L'homme né de femme est de courte vie, et rassasié d'agitations.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Il sort comme une fleur, puis il est coupé, et il s'enfuit comme une ombre qui ne s'arrête point.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Cependant tu as ouvert tes yeux sur lui, et tu me tires en cause devant toi.
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Qui est-ce qui tirera le pur de l'impur? personne.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Les jours de l'homme sont déterminés, le nombre de ses mois est entre tes mains, tu lui as prescrit ses limites, et il ne passera point au delà.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Retire-toi de lui, afin qu'il ait du relâche, jusqu'à ce que comme un mercenaire il ait achevé sa journée.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Car si un arbre est coupé, il y a de l'espérance, et il poussera encore, et ne manquera pas de rejetons;
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Quoique sa racine soit envieillie dans la terre, et que son tronc soit mort dans la poussière;
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Dès qu'il sentira l'eau il regermera, et produira des branches, comme un arbre nouvellement planté.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Mais l'homme meurt, et perd toute sa force; il expire; et puis où est-il?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 [Comme] les eaux s'écoulent de la mer, et une rivière s'assèche, et tarit;
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 Ainsi l'homme est couché par terre, et ne se relève point; jusqu'à ce qu'il n'y ait plus de cieux ils ne se réveilleront point, et ne seront point réveillés de leur sommeil.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Ô que tu me cachasses dans une fosse sous la terre, que tu m'y misses à couvert jusqu'à ce que ta colère fût passée, [et] que tu me donnasses un terme; après lequel tu te souvinsses de moi! (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Si l'homme meurt, revivra-t-il? J'attendrai [donc] tous les jours de mon combat, jusqu'à ce qu'il m'arrive du changement.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Appelle-moi, et je te répondrai; ne dédaigne point l'ouvrage de tes mains.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Or maintenant tu comptes mes pas, et tu n'exceptes rien de mon péché.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Mes péchés sont cachetés comme dans une valise, et tu as cousu ensemble mes iniquités.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Car [comme] une montagne en tombant s'éboule, et [comme] un rocher est transporté de sa place;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 Et [comme] les eaux minent les pierres, et entraînent par leur débordement la poussière de la terre, avec tout ce qu'elle a produit, tu fais ainsi périr l'attente de l'homme [mortel].
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Tu te montres toujours plus fort que lui, et il s'en va; [et] lui ayant fait changer de visage, tu l'envoies au loin.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Ses enfants seront avancés, et il n'en saura rien; ou ils seront abaissés, et il ne s'en souciera point.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Seulement sa chair, [pendant qu'elle est] sur lui, a de la douleur, et son âme s'afflige [tandis qu'elle est] en lui.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
