Psaumes 44
1 Au chef des chantres. Des fils de Koré. Cantique. O Dieu! Nous avons entendu de nos oreilles, Nos pères nous ont raconté Les œuvres que tu as accomplies de leur temps, Aux jours d’autrefois.
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2 De ta main tu as chassé des nations pour les établir, Tu as frappé des peuples pour les étendre.
Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
3 Car ce n’est point par leur épée qu’ils se sont emparés du pays, Ce n’est point leur bras qui les a sauvés; Mais c’est ta droite, c’est ton bras, c’est la lumière de ta face, Parce que tu les aimais.
Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4 O Dieu! Tu es mon roi: Ordonne la délivrance de Jacob!
Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
5 Avec toi nous renversons nos ennemis, Avec ton nom nous écrasons nos adversaires.
Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 Car ce n’est pas en mon arc que je me confie, Ce n’est pas mon épée qui me sauvera;
Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7 Mais c’est toi qui nous délivres de nos ennemis, Et qui confonds ceux qui nous haïssent.
Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
8 Nous nous glorifions en Dieu chaque jour, Et nous célébrerons à jamais ton nom. (Pause)
Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
9 Cependant tu nous repousses, tu nous couvres de honte, Tu ne sors plus avec nos armées;
Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
10 Tu nous fais reculer devant l’ennemi, Et ceux qui nous haïssent enlèvent nos dépouilles.
Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11 Tu nous livres comme des brebis à dévorer, Tu nous disperses parmi les nations.
Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
12 Tu vends ton peuple pour rien, Tu ne l’estimes pas à une grande valeur.
Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
13 Tu fais de nous un objet d’opprobre pour nos voisins, De moquerie et de risée pour ceux qui nous entourent;
Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Tu fais de nous un objet de sarcasme parmi les nations, Et de hochements de tête parmi les peuples.
Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15 Ma honte est toujours devant moi, Et la confusion couvre mon visage,
Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
16 A la voix de celui qui m’insulte et m’outrage, A la vue de l’ennemi et du vindicatif.
Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
17 Tout cela nous arrive, sans que nous t’ayons oublié, Sans que nous ayons violé ton alliance:
Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
18 Notre cœur ne s’est point détourné, Nos pas ne se sont point éloignés de ton sentier,
Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
19 Pour que tu nous écrases dans la demeure des chacals, Et que tu nous couvres de l’ombre de la mort.
Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
20 Si nous avions oublié le nom de notre Dieu, Et étendu nos mains vers un dieu étranger,
Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 Dieu ne le saurait-il pas, Lui qui connaît les secrets du cœur?
Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
22 Mais c’est à cause de toi qu’on nous égorge tous les jours, Qu’on nous regarde comme des brebis destinées à la boucherie.
Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
23 Réveille-toi! Pourquoi dors-tu, Seigneur? Réveille-toi! Ne nous repousse pas à jamais!
Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
24 Pourquoi caches-tu ta face? Pourquoi oublies-tu notre misère et notre oppression?
De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
25 Car notre âme est abattue dans la poussière, Notre corps est attaché à la terre.
Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
26 Lève-toi, pour nous secourir! Délivre-nous à cause de ta bonté!
Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
