< Psaumes 139 >

1 Au chef des chantres. De David. Psaume. Éternel! Tu me sondes et tu me connais,
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 Tu sais quand je m’assieds et quand je me lève, Tu pénètres de loin ma pensée;
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 Tu sais quand je marche et quand je me couche, Et tu pénètres toutes mes voies.
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 Car la parole n’est pas sur ma langue, Que déjà, ô Éternel! Tu la connais entièrement.
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 Tu m’entoures par derrière et par devant, Et tu mets ta main sur moi.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 Une science aussi merveilleuse est au-dessus de ma portée, Elle est trop élevée pour que je puisse la saisir.
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Où irais-je loin de ton esprit, Et où fuirais-je loin de ta face?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
8 Si je monte aux cieux, tu y es; Si je me couche au séjour des morts, t’y voilà. (Sheol h7585)
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 Si je prends les ailes de l’aurore, Et que j’aille habiter à l’extrémité de la mer,
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 Là aussi ta main me conduira, Et ta droite me saisira.
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 Si je dis: Au moins les ténèbres me couvriront, La nuit devient lumière autour de moi;
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 Même les ténèbres ne sont pas obscures pour toi, La nuit brille comme le jour, Et les ténèbres comme la lumière.
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 C’est toi qui as formé mes reins, Qui m’as tissé dans le sein de ma mère.
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Je te loue de ce que je suis une créature si merveilleuse. Tes œuvres sont admirables, Et mon âme le reconnaît bien.
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 Mon corps n’était point caché devant toi, Lorsque j’ai été fait dans un lieu secret, Tissé dans les profondeurs de la terre.
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 Quand je n’étais qu’une masse informe, tes yeux me voyaient; Et sur ton livre étaient tous inscrits Les jours qui m’étaient destinés, Avant qu’aucun d’eux existât.
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 Que tes pensées, ô Dieu, me semblent impénétrables! Que le nombre en est grand!
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 Si je les compte, elles sont plus nombreuses que les grains de sable. Je m’éveille, et je suis encore avec toi.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 O Dieu, puisses-tu faire mourir le méchant! Hommes de sang, éloignez-vous de moi!
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 Ils parlent de toi d’une manière criminelle, Ils prennent ton nom pour mentir, eux, tes ennemis!
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Éternel, n’aurais-je pas de la haine pour ceux qui te haïssent, Du dégoût pour ceux qui s’élèvent contre toi?
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 Je les hais d’une parfaite haine; Ils sont pour moi des ennemis.
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Sonde-moi, ô Dieu, et connais mon cœur! Éprouve-moi, et connais mes pensées!
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 Regarde si je suis sur une mauvaise voie, Et conduis-moi sur la voie de l’éternité!
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.

< Psaumes 139 >