Psaumes 109
1 Au chef des chantres. De David. Psaume. Dieu de ma louange, ne te tais point!
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Car ils ouvrent contre moi une bouche méchante et trompeuse, Ils me parlent avec une langue mensongère,
Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 Ils m’environnent de discours haineux Et ils me font la guerre sans cause.
M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 Tandis que je les aime, ils sont mes adversaires; Mais moi je recours à la prière.
Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 Ils me rendent le mal pour le bien, Et de la haine pour mon amour.
Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Place-le sous l’autorité d’un méchant, Et qu’un accusateur se tienne à sa droite!
Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Quand on le jugera, qu’il soit déclaré coupable, Et que sa prière passe pour un péché!
Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Que ses jours soient peu nombreux, Qu’un autre prenne sa charge!
Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Que ses enfants deviennent orphelins, Et sa femme veuve!
Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Que ses enfants soient vagabonds et qu’ils mendient, Qu’ils cherchent du pain loin de leur demeure en ruines!
Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Que le créancier s’empare de tout ce qui est à lui, Et que les étrangers pillent le fruit de son travail!
Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Que nul ne conserve pour lui de l’affection, Et que personne n’ait pitié de ses orphelins!
Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Que ses descendants soient exterminés, Et que leur nom s’éteigne dans la génération suivante!
Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 Que l’iniquité de ses pères reste en souvenir devant l’Éternel, Et que le péché de sa mère ne soit point effacé!
Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Qu’ils soient toujours présents devant l’Éternel, Et qu’il retranche de la terre leur mémoire,
Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Parce qu’il ne s’est pas souvenu d’exercer la miséricorde, Parce qu’il a persécuté le malheureux et l’indigent, Jusqu’à faire mourir l’homme au cœur brisé!
Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Il aimait la malédiction: qu’elle tombe sur lui! Il ne se plaisait pas à la bénédiction: qu’elle s’éloigne de lui!
Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 Qu’il revête la malédiction comme son vêtement, Qu’elle pénètre comme de l’eau dans son intérieur, Comme de l’huile dans ses os!
Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Qu’elle lui serve de vêtement pour se couvrir, De ceinture dont il soit toujours ceint!
Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Tel soit, de la part de l’Éternel, le salaire de mes ennemis, Et de ceux qui parlent méchamment de moi!
Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Et toi, Éternel, Seigneur! Agis en ma faveur à cause de ton nom, Car ta bonté est grande; délivre-moi!
Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Je suis malheureux et indigent, Et mon cœur est blessé au-dedans de moi.
Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Je m’en vais comme l’ombre à son déclin, Je suis chassé comme la sauterelle.
Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Mes genoux sont affaiblis par le jeûne, Et mon corps est épuisé de maigreur.
Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 Je suis pour eux un objet d’opprobre; Ils me regardent, et secouent la tête.
Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Secours-moi, Éternel, mon Dieu! Sauve-moi par ta bonté!
Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 Et qu’ils sachent que c’est ta main, Que c’est toi, Éternel, qui l’as fait!
Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 S’ils maudissent, toi tu béniras; S’ils se lèvent, ils seront confus, Et ton serviteur se réjouira.
Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Que mes adversaires revêtent l’ignominie, Qu’ils se couvrent de leur honte comme d’un manteau!
Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Je louerai de ma bouche hautement l’Éternel, Je le célébrerai au milieu de la multitude;
Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Car il se tient à la droite du pauvre, Pour le délivrer de ceux qui le condamnent.
Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
