Psaumes 102

1 Prière d’un malheureux, lorsqu’il est abattu et qu’il répand sa plainte devant l’Éternel. Éternel, écoute ma prière, Et que mon cri parvienne jusqu’à toi!

O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

2 Ne me cache pas ta face au jour de ma détresse! Incline vers moi ton oreille quand je crie! Hâte-toi de m’exaucer!

Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

3 Car mes jours s’évanouissent en fumée, Et mes os sont enflammés comme un tison.

Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

4 Mon cœur est frappé et se dessèche comme l’herbe; J’oublie même de manger mon pain.

Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

5 Mes gémissements sont tels Que mes os s’attachent à ma chair.

Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

6 Je ressemble au pélican du désert, Je suis comme le chat-huant des ruines;

Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

7 Je n’ai plus de sommeil, et je suis Comme l’oiseau solitaire sur un toit.

Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

8 Chaque jour mes ennemis m’outragent, Et c’est par moi que jurent mes adversaires en fureur.

Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

9 Je mange la poussière au lieu de pain, Et je mêle des larmes à ma boisson,

Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

10 A cause de ta colère et de ta fureur; Car tu m’as soulevé et jeté au loin.

Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

11 Mes jours sont comme l’ombre à son déclin, Et je me dessèche comme l’herbe.

Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

12 Mais toi, Éternel! Tu règnes à perpétuité, Et ta mémoire dure de génération en génération.

Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

13 Tu te lèveras, tu auras pitié de Sion; Car le temps d’avoir pitié d’elle, Le temps fixé est à son terme;

Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

14 Car tes serviteurs en aiment les pierres, Ils en chérissent la poussière.

Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

15 Alors les nations craindront le nom de l’Éternel, Et tous les rois de la terre ta gloire.

Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

16 Oui, l’Éternel rebâtira Sion, Il se montrera dans sa gloire.

Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

17 Il est attentif à la prière du misérable, Il ne dédaigne pas sa prière.

Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

18 Que cela soit écrit pour la génération future, Et que le peuple qui sera créé célèbre l’Éternel!

Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

19 Car il regarde du lieu élevé de sa sainteté; Du haut des cieux l’Éternel regarde sur la terre,

Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

20 Pour écouter les gémissements des captifs, Pour délivrer ceux qui vont périr,

Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

21 Afin qu’ils publient dans Sion le nom de l’Éternel, Et ses louanges dans Jérusalem,

Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

22 Quand tous les peuples s’assembleront, Et tous les royaumes, pour servir l’Éternel.

Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

23 Il a brisé ma force dans la route, Il a abrégé mes jours.

El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

24 Je dis: Mon Dieu, ne m’enlève pas au milieu de mes jours, Toi, dont les années durent éternellement!

Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

25 Tu as anciennement fondé la terre, Et les cieux sont l’ouvrage de tes mains.

Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

26 Ils périront, mais tu subsisteras; Ils s’useront tous comme un vêtement; Tu les changeras comme un habit, et ils seront changés.

Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

27 Mais toi, tu restes le même, Et tes années ne finiront point.

Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

28 Les fils de tes serviteurs habiteront leur pays, Et leur postérité s’affermira devant toi.

Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.