Proverbes 14
1 La femme sage bâtit sa maison, Et la femme insensée la renverse de ses propres mains.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Celui qui marche dans la droiture craint l’Éternel, Mais celui qui prend des voies tortueuses le méprise.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 Dans la bouche de l’insensé est une verge pour son orgueil, Mais les lèvres des sages les gardent.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 S’il n’y a pas de bœufs, la crèche est vide; C’est à la vigueur des bœufs qu’on doit l’abondance des revenus.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Un témoin fidèle ne ment pas, Mais un faux témoin dit des mensonges.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Le moqueur cherche la sagesse et ne la trouve pas, Mais pour l’homme intelligent la science est chose facile.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Éloigne-toi de l’insensé; Ce n’est pas sur ses lèvres que tu aperçois la science.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 La sagesse de l’homme prudent, c’est l’intelligence de sa voie; La folie des insensés, c’est la tromperie.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Les insensés se font un jeu du péché, Mais parmi les hommes droits se trouve la bienveillance.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Le cœur connaît ses propres chagrins, Et un étranger ne saurait partager sa joie.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 La maison des méchants sera détruite, Mais la tente des hommes droits fleurira.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Telle voie paraît droite à un homme, Mais son issue, c’est la voie de la mort.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Au milieu même du rire le cœur peut être affligé, Et la joie peut finir par la détresse.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Celui dont le cœur s’égare se rassasie de ses voies, Et l’homme de bien se rassasie de ce qui est en lui.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 L’homme simple croit tout ce qu’on dit, Mais l’homme prudent est attentif à ses pas.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Le sage a de la retenue et se détourne du mal, Mais l’insensé est arrogant et plein de sécurité.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 Celui qui est prompt à la colère fait des sottises, Et l’homme plein de malice s’attire la haine.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Les simples ont en partage la folie, Et les hommes prudents se font de la science une couronne.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Les mauvais s’inclinent devant les bons, Et les méchants aux portes du juste.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 Le pauvre est odieux même à son ami, Mais les amis du riche sont nombreux.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Celui qui méprise son prochain commet un péché, Mais heureux celui qui a pitié des misérables!
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Ceux qui méditent le mal ne s’égarent-ils pas? Mais ceux qui méditent le bien agissent avec bonté et fidélité.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 Tout travail procure l’abondance, Mais les paroles en l’air ne mènent qu’à la disette.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 La richesse est une couronne pour les sages; La folie des insensés est toujours de la folie.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Le témoin véridique délivre des âmes, Mais le trompeur dit des mensonges.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 Celui qui craint l’Éternel possède un appui ferme, Et ses enfants ont un refuge auprès de lui.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 La crainte de l’Éternel est une source de vie, Pour détourner des pièges de la mort.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 Quand le peuple est nombreux, c’est la gloire d’un roi; Quand le peuple manque, c’est la ruine du prince.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 Celui qui est lent à la colère a une grande intelligence, Mais celui qui est prompt à s’emporter proclame sa folie.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 Un cœur calme est la vie du corps, Mais l’envie est la carie des os.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Opprimer le pauvre, c’est outrager celui qui l’a fait; Mais avoir pitié de l’indigent, c’est l’honorer.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 Le méchant est renversé par sa méchanceté, Mais le juste trouve un refuge même en sa mort.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 Dans un cœur intelligent repose la sagesse, Mais au milieu des insensés elle se montre à découvert.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 La justice élève une nation, Mais le péché est la honte des peuples.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 La faveur du roi est pour le serviteur prudent, Et sa colère pour celui qui fait honte.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
