Job 9
1 Job prit la parole et dit:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Je sais bien qu’il en est ainsi; Comment l’homme serait-il juste devant Dieu?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 S’il voulait contester avec lui, Sur mille choses il ne pourrait répondre à une seule.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 A lui la sagesse et la toute-puissance: Qui lui résisterait impunément?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Il transporte soudain les montagnes, Il les renverse dans sa colère.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Il secoue la terre sur sa base, Et ses colonnes sont ébranlées.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Il commande au soleil, et le soleil ne paraît pas; Il met un sceau sur les étoiles.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Seul, il étend les cieux, Il marche sur les hauteurs de la mer.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Il a créé la Grande Ourse, l’Orion et les Pléiades, Et les étoiles des régions australes.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Il fait des choses grandes et insondables, Des merveilles sans nombre.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Voici, il passe près de moi, et je ne le vois pas, Il s’en va, et je ne l’aperçois pas.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 S’il enlève, qui s’y opposera? Qui lui dira: Que fais-tu?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Dieu ne retire point sa colère; Sous lui s’inclinent les appuis de l’orgueil.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Et moi, comment lui répondre? Quelles paroles choisir?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Quand je serais juste, je ne répondrais pas; Je ne puis qu’implorer mon juge.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Et quand il m’exaucerait, si je l’invoque, Je ne croirais pas qu’il eût écouté ma voix,
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Lui qui m’assaille comme par une tempête, Qui multiplie sans raison mes blessures,
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Qui ne me laisse pas respirer, Qui me rassasie d’amertume.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Recourir à la force? Il est tout-puissant. A la justice? Qui me fera comparaître?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Suis-je juste, ma bouche me condamnera; Suis-je innocent, il me déclarera coupable.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Innocent! Je le suis; mais je ne tiens pas à la vie, Je méprise mon existence.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Qu’importe après tout? Car, j’ose le dire, Il détruit l’innocent comme le coupable.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Si du moins le fléau donnait soudain la mort!… Mais il se rit des épreuves de l’innocent.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 La terre est livrée aux mains de l’impie; Il voile la face des juges. Si ce n’est pas lui, qui est-ce donc?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Mes jours sont plus rapides qu’un courrier; Ils fuient sans avoir vu le bonheur;
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Ils passent comme les navires de jonc, Comme l’aigle qui fond sur sa proie.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Si je dis: Je veux oublier mes souffrances, Laisser ma tristesse, reprendre courage,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Je suis effrayé de toutes mes douleurs. Je sais que tu ne me tiendras pas pour innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Je serai jugé coupable; Pourquoi me fatiguer en vain?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Quand je me laverais dans la neige, Quand je purifierais mes mains avec du savon,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Tu me plongerais dans la fange, Et mes vêtements m’auraient en horreur.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Il n’est pas un homme comme moi, pour que je lui réponde, Pour que nous allions ensemble en justice.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Il n’y a pas entre nous d’arbitre, Qui pose sa main sur nous deux.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Qu’il retire sa verge de dessus moi, Que ses terreurs ne me troublent plus;
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Alors je parlerai et je ne le craindrai pas. Autrement, je ne suis point à moi-même.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
