Job 6
1 Job prit la parole et dit:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Oh! S’il était possible de peser ma douleur, Et si toutes mes calamités étaient sur la balance,
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Elles seraient plus pesantes que le sable de la mer; Voilà pourquoi mes paroles vont jusqu’à la folie!
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Car les flèches du Tout-Puissant m’ont percé, Et mon âme en suce le venin; Les terreurs de Dieu se rangent en bataille contre moi.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 L’âne sauvage crie-t-il auprès de l’herbe tendre? Le bœuf mugit-il auprès de son fourrage?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Peut-on manger ce qui est fade et sans sel? Y a-t-il de la saveur dans le blanc d’un œuf?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Ce que je voudrais ne pas toucher, C’est là ma nourriture, si dégoûtante soit-elle!
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Puisse mon vœu s’accomplir, Et Dieu veuille réaliser mon espérance!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Qu’il plaise à Dieu de m’écraser, Qu’il étende sa main et qu’il m’achève!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Il me restera du moins une consolation, Une joie dans les maux dont il m’accable: Jamais je n’ai transgressé les ordres du Saint.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Pourquoi espérer quand je n’ai plus de force? Pourquoi attendre quand ma fin est certaine?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Ma force est-elle une force de pierre? Mon corps est-il d’airain?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Ne suis-je pas sans ressource, Et le salut n’est-il pas loin de moi?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Celui qui souffre a droit à la compassion de son ami, Même quand il abandonnerait la crainte du Tout-Puissant.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Mes frères sont perfides comme un torrent, Comme le lit des torrents qui disparaissent.
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Les glaçons en troublent le cours, La neige s’y précipite;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 Viennent les chaleurs, et ils tarissent, Les feux du soleil, et leur lit demeure à sec.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Les caravanes se détournent de leur chemin, S’enfoncent dans le désert, et périssent.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Les caravanes de Théma fixent le regard, Les voyageurs de Séba sont pleins d’espoir;
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Ils sont honteux d’avoir eu confiance, Ils restent confondus quand ils arrivent.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Ainsi, vous êtes comme si vous n’existiez pas; Vous voyez mon angoisse, et vous en avez horreur!
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Vous ai-je dit: Donnez-moi quelque chose, Faites en ma faveur des présents avec vos biens,
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Délivrez-moi de la main de l’ennemi, Rachetez-moi de la main des méchants?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Instruisez-moi, et je me tairai; Faites-moi comprendre en quoi j’ai péché.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Que les paroles vraies sont persuasives! Mais que prouvent vos remontrances?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Voulez-vous donc blâmer ce que j’ai dit, Et ne voir que du vent dans les discours d’un désespéré?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Vous accablez un orphelin, Vous persécutez votre ami.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Regardez-moi, je vous prie! Vous mentirais-je en face?
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Revenez, ne soyez pas injustes; Revenez, et reconnaissez mon innocence.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Y a-t-il de l’iniquité sur ma langue, Et ma bouche ne discerne-t-elle pas le mal?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
