Job 41
1 Prendras-tu le crocodile à l’hameçon? Saisiras-tu sa langue avec une corde?
Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
2 Mettras-tu un jonc dans ses narines? Lui perceras-tu la mâchoire avec un crochet?
Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
3 Te pressera-t-il de supplication? Te parlera-t-il d’une voix douce?
Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
4 Fera-t-il une alliance avec toi, Pour devenir à toujours ton esclave?
Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
5 Joueras-tu avec lui comme avec un oiseau? L’attacheras-tu pour amuser tes jeunes filles?
Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
6 Les pêcheurs en trafiquent-ils? Le partagent-ils entre les marchands?
Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
7 Couvriras-tu sa peau de dards, Et sa tête de harpons?
Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
8 Dresse ta main contre lui, Et tu ne t’aviseras plus de l’attaquer.
Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
9 Voici, on est trompé dans son attente; A son seul aspect n’est-on pas terrassé?
Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
10 Nul n’est assez hardi pour l’exciter; Qui donc me résisterait en face?
Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
11 De qui suis-je le débiteur? Je le paierai. Sous le ciel tout m’appartient.
Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
12 Je veux encore parler de ses membres, Et de sa force, et de la beauté de sa structure.
Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
13 Qui soulèvera son vêtement? Qui pénétrera entre ses mâchoires?
Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
14 Qui ouvrira les portes de sa gueule? Autour de ses dents habite la terreur.
Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
15 Ses magnifiques et puissants boucliers Sont unis ensemble comme par un sceau;
Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
16 Ils se serrent l’un contre l’autre, Et l’air ne passerait pas entre eux;
Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
17 Ce sont des frères qui s’embrassent, Se saisissent, demeurent inséparables.
Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
18 Ses éternuements font briller la lumière; Ses yeux sont comme les paupières de l’aurore.
Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
19 Des flammes jaillissent de sa bouche, Des étincelles de feu s’en échappent.
Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
20 Une fumée sort de ses narines, Comme d’un vase qui bout, d’une chaudière ardente.
Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
21 Son souffle allume les charbons, Sa gueule lance la flamme.
Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
22 La force a son cou pour demeure, Et l’effroi bondit au-devant de lui.
În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
23 Ses parties charnues tiennent ensemble, Fondues sur lui, inébranlables.
Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
24 Son cœur est dur comme la pierre, Dur comme la meule inférieure.
Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
25 Quand il se lève, les plus vaillants ont peur, Et l’épouvante les fait fuir.
Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
26 C’est en vain qu’on l’attaque avec l’épée; La lance, le javelot, la cuirasse, ne servent à rien.
Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
27 Il regarde le fer comme de la paille, L’airain comme du bois pourri.
El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
28 La flèche ne le met pas en fuite, Les pierres de la fronde sont pour lui du chaume.
Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
29 Il ne voit dans la massue qu’un brin de paille, Il rit au sifflement des dards.
Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
30 Sous son ventre sont des pointes aiguës: On dirait une herse qu’il étend sur le limon.
Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
31 Il fait bouillir le fond de la mer comme une chaudière, Il l’agite comme un vase rempli de parfums.
El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
32 Il laisse après lui un sentier lumineux; L’abîme prend la chevelure d’un vieillard.
El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
33 Sur la terre nul n’est son maître; Il a été créé pour ne rien craindre.
Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
34 Il regarde avec dédain tout ce qui est élevé, Il est le roi des plus fiers animaux.
El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
