Job 4
1 Éliphaz de Théman prit la parole et dit:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Si nous osons ouvrir la bouche, en seras-tu peiné? Mais qui pourrait garder le silence?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Voici, tu as souvent enseigné les autres, Tu as fortifié les mains languissantes,
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Tes paroles ont relevé ceux qui chancelaient, Tu as affermi les genoux qui pliaient.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Et maintenant qu’il s’agit de toi, tu faiblis! Maintenant que tu es atteint, tu te troubles!
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Ta crainte de Dieu n’est-elle pas ton soutien? Ton espérance, n’est-ce pas ton intégrité?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Cherche dans ton souvenir: quel est l’innocent qui a péri? Quels sont les justes qui ont été exterminés?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Pour moi, je l’ai vu, ceux qui labourent l’iniquité Et qui sèment l’injustice en moissonnent les fruits;
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Ils périssent par le souffle de Dieu, Ils sont consumés par le vent de sa colère,
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Le rugissement des lions prend fin, Les dents des lionceaux sont brisées;
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Le lion périt faute de proie, Et les petits de la lionne se dispersent.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Une parole est arrivée furtivement jusqu’à moi, Et mon oreille en a recueilli les sons légers.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Au moment où les visions de la nuit agitent la pensée, Quand les hommes sont livrés à un profond sommeil,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Je fus saisi de frayeur et d’épouvante, Et tous mes os tremblèrent.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Un esprit passa près de moi… Tous mes cheveux se hérissèrent…
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Une figure d’un aspect inconnu était devant mes yeux, Et j’entendis une voix qui murmurait doucement:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 L’homme serait-il juste devant Dieu? Serait-il pur devant celui qui l’a fait?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Si Dieu n’a pas confiance en ses serviteurs, S’il trouve de la folie chez ses anges,
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Combien plus chez ceux qui habitent des maisons d’argile, Qui tirent leur origine de la poussière, Et qui peuvent être écrasés comme un vermisseau!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Du matin au soir ils sont brisés, Ils périssent pour toujours, et nul n’y prend garde;
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Le fil de leur vie est coupé, Ils meurent, et ils n’ont pas acquis la sagesse.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
