Job 38

1 L’Éternel répondit à Job du milieu de la tempête et dit:

Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:

2 Qui est celui qui obscurcit mes desseins Par des discours sans intelligence?

Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?

3 Ceins tes reins comme un vaillant homme; Je t’interrogerai, et tu m’instruiras.

Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.

4 Où étais-tu quand je fondais la terre? Dis-le, si tu as de l’intelligence.

Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.

5 Qui en a fixé les dimensions, le sais-tu? Ou qui a étendu sur elle le cordeau?

Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?

6 Sur quoi ses bases sont-elles appuyées? Ou qui en a posé la pierre angulaire,

Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,

7 Alors que les étoiles du matin éclataient en chants d’allégresse, Et que tous les fils de Dieu poussaient des cris de joie?

Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?

8 Qui a fermé la mer avec des portes, Quand elle s’élança du sein maternel;

Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?

9 Quand je fis de la nuée son vêtement, Et de l’obscurité ses langes;

Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,

10 Quand je lui imposai ma loi, Et que je lui mis des barrières et des portes;

Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,

11 Quand je dis: Tu viendras jusqu’ici, tu n’iras pas au-delà; Ici s’arrêtera l’orgueil de tes flots?

Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?

12 Depuis que tu existes, as-tu commandé au matin? As-tu montré sa place à l’aurore,

Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,

13 Pour qu’elle saisisse les extrémités de la terre, Et que les méchants en soient secoués;

Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?

14 Pour que la terre se transforme comme l’argile qui reçoit une empreinte, Et qu’elle soit parée comme d’un vêtement;

Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.

15 Pour que les méchants soient privés de leur lumière, Et que le bras qui se lève soit brisé?

Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.

16 As-tu pénétré jusqu’aux sources de la mer? T’es-tu promené dans les profondeurs de l’abîme?

Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?

17 Les portes de la mort t’ont-elles été ouvertes? As-tu vu les portes de l’ombre de la mort?

Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?

18 As-tu embrassé du regard l’étendue de la terre? Parle, si tu sais toutes ces choses.

Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.

19 Où est le chemin qui conduit au séjour de la lumière? Et les ténèbres, où ont-elles leur demeure?

Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,

20 Peux-tu les saisir à leur limite, Et connaître les sentiers de leur habitation?

Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?

21 Tu le sais, car alors tu étais né, Et le nombre de tes jours est grand!

Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?

22 Es-tu parvenu jusqu’aux amas de neige? As-tu vu les dépôts de grêle,

Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,

23 Que je tiens en réserve pour les temps de détresse, Pour les jours de guerre et de bataille?

Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?

24 Par quel chemin la lumière se divise-t-elle, Et le vent d’orient se répand-il sur la terre?

Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?

25 Qui a ouvert un passage à la pluie, Et tracé la route de l’éclair et du tonnerre,

Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,

26 Pour que la pluie tombe sur une terre sans habitants, Sur un désert où il n’y a point d’hommes;

Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;

27 Pour qu’elle abreuve les lieux solitaires et arides, Et qu’elle fasse germer et sortir l’herbe?

Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?

28 La pluie a-t-elle un père? Qui fait naître les gouttes de la rosée?

Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?

29 Du sein de qui sort la glace, Et qui enfante le frimas du ciel,

Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?

30 Pour que les eaux se cachent comme une pierre, Et que la surface de l’abîme soit enchaînée?

Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.

31 Noues-tu les liens des Pléiades, Ou détaches-tu les cordages de l’Orion?

Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?

32 Fais-tu paraître en leur temps les signes du zodiaque, Et conduis-tu la Grande Ourse avec ses petits?

Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?

33 Connais-tu les lois du ciel? Règles-tu son pouvoir sur la terre?

Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?

34 Élèves-tu la voix jusqu’aux nuées, Pour appeler à toi des torrents d’eaux?

Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?

35 Lances-tu les éclairs? Partent-ils? Te disent-ils: Nous voici?

Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?

36 Qui a mis la sagesse dans le cœur, Ou qui a donné l’intelligence à l’esprit?

Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?

37 Qui peut avec sagesse compter les nuages, Et verser les outres des cieux,

Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,

38 Pour que la poussière se mette à ruisseler, Et que les mottes de terre se collent ensemble?

Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?

39 Chasses-tu la proie pour la lionne, Et apaises-tu la faim des lionceaux,

Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,

40 Quand ils sont couchés dans leur tanière, Quand ils sont en embuscade dans leur repaire?

Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?

41 Qui prépare au corbeau sa pâture, Quand ses petits crient vers Dieu, Quand ils sont errants et affamés?

Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.