Job 27
1 Job prit de nouveau la parole sous forme sentencieuse et dit:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Dieu qui me refuse justice est vivant! Le Tout-Puissant qui remplit mon âme d’amertume est vivant!
Cum Dumnezeu trăiește, care mi-a luat judecata; și cel Atotputernic, care mi-a chinuit sufletul,
3 Aussi longtemps que j’aurai ma respiration, Et que le souffle de Dieu sera dans mes narines,
Cât timp suflarea mea este în mine și duhul lui Dumnezeu este în nările mele,
4 Mes lèvres ne prononceront rien d’injuste, Ma langue ne dira rien de faux.
Buzele mele nu vor vorbi stricăciune, nici limba mea nu va rosti înșelăciune.
5 Loin de moi la pensée de vous donner raison! Jusqu’à mon dernier soupir je défendrai mon innocence;
Nicidecum să vă declar drepți; până ce mor nu îmi voi îndepărta integritatea de la mine.
6 Je tiens à me justifier, et je ne faiblirai pas; Mon cœur ne me fait de reproche sur aucun de mes jours.
Dreptatea mea o țin strâns și nu îi voi da drumul; inima mea nu mă va ocărî cât timp trăiesc.
7 Que mon ennemi soit comme le méchant, Et mon adversaire comme l’impie!
Să fie dușmanul meu ca cel stricat și cel ce se ridică împotriva mea ca cel nedrept.
8 Quelle espérance reste-t-il à l’impie, Quand Dieu coupe le fil de sa vie, Quand il lui retire son âme?
Căci care este speranța fățarnicului, deși el a câștigat, când Dumnezeu îi ia sufletul?
9 Est-ce que Dieu écoute ses cris, Quand l’angoisse vient l’assaillir?
Va asculta Dumnezeu strigătul lui când vine necazul peste el?
10 Fait-il du Tout-Puissant ses délices? Adresse-t-il en tout temps ses prières à Dieu?
Se va desfăta în cel Atotputernic? Va chema întotdeauna pe Dumnezeu?
11 Je vous enseignerai les voies de Dieu, Je ne vous cacherai pas les desseins du Tout-Puissant.
Vă voi învăța prin mâna lui Dumnezeu, ceea ce este la cel Atotputernic eu nu voi ascunde.
12 Mais vous les connaissez, et vous êtes d’accord; Pourquoi donc vous laisser aller à de vaines pensées?
Iată, voi toți ați văzut-o; de ce atunci sunteți cu totul deșerți?
13 Voici la part que Dieu réserve au méchant, L’héritage que le Tout-Puissant destine à l’impie.
Aceasta este partea de la Dumnezeu a unui om stricat și moștenirea opresorilor, pe care o vor primi de la cel Atotputernic.
14 S’il a des fils en grand nombre, c’est pour le glaive, Et ses rejetons manquent de pain;
De s-ar înmulți copiii săi, ar fi pentru sabie; și urmașii lui nu vor fi săturați cu pâine.
15 Ceux qui échappent sont enterrés par la peste, Et leurs veuves ne les pleurent pas.
Cei ce rămân din el vor fi îngropați în moarte și văduvele lui nu vor plânge.
16 S’il amasse l’argent comme la poussière, S’il entasse les vêtements comme la boue,
Deși îngrămădește argint ca țărâna și pregătește haine ca lutul,
17 C’est lui qui entasse, mais c’est le juste qui se revêt, C’est l’homme intègre qui a l’argent en partage.
El le poate pregăti, dar cel drept le va îmbrăca și cel nevinovat va împărți argintul.
18 Sa maison est comme celle que bâtit la teigne, Comme la cabane que fait un gardien.
El își zidește casa ca o molie și ca pe o colibă pe care paznicul o face.
19 Il se couche riche, et il meurt dépouillé; Il ouvre les yeux, et tout a disparu.
Bogatul se va culca, dar nu va fi adunat; își deschide ochii și nu mai este.
20 Les terreurs le surprennent comme des eaux; Un tourbillon l’enlève au milieu de la nuit.
Terori îl apucă precum apele, o furtună îl fură noaptea.
21 Le vent d’orient l’emporte, et il s’en va; Il l’arrache violemment de sa demeure.
Îl ia vântul de est și se duce; și ca o furtună îl spulberă din locul său.
22 Dieu lance sans pitié des traits contre lui, Et le méchant voudrait fuir pour les éviter.
Pentru că Dumnezeu va arunca asupra lui și nu va cruța; ar dori să fugă din mâna lui.
23 On bat des mains à sa chute, Et on le siffle à son départ.
Vor bate din palme către el și îl vor șuiera din locul lui.
