Job 23
1 Job prit la parole et dit:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Maintenant encore ma plainte est une révolte, Mais la souffrance étouffe mes soupirs.
Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.
3 Oh! Si je savais où le trouver, Si je pouvais arriver jusqu’à son trône,
O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!
4 Je plaiderais ma cause devant lui, Je remplirais ma bouche d’arguments,
Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.
5 Je connaîtrais ce qu’il peut avoir à répondre, Je verrais ce qu’il peut avoir à me dire.
Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.
6 Emploierait-il toute sa force à me combattre? Ne daignerait-il pas au moins m’écouter?
Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.
7 Ce serait un homme droit qui plaiderait avec lui, Et je serais pour toujours absous par mon juge.
Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.
8 Mais, si je vais à l’orient, il n’y est pas; Si je vais à l’occident, je ne le trouve pas;
Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;
9 Est-il occupé au nord, je ne puis le voir; Se cache-t-il au midi, je ne puis le découvrir.
La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;
10 Il sait néanmoins quelle voie j’ai suivie; Et, s’il m’éprouvait, je sortirais pur comme l’or.
Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11 Mon pied s’est attaché à ses pas; J’ai gardé sa voie, et je ne m’en suis point détourné.
Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.
12 Je n’ai pas abandonné les commandements de ses lèvres; J’ai fait plier ma volonté aux paroles de sa bouche.
Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.
13 Mais sa résolution est arrêtée; qui s’y opposera? Ce que son âme désire, il l’exécute.
Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.
14 Il accomplira donc ses desseins à mon égard, Et il en concevra bien d’autres encore.
Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.
15 Voilà pourquoi sa présence m’épouvante; Quand j’y pense, j’ai peur de lui.
De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.
16 Dieu a brisé mon courage, Le Tout-Puissant m’a rempli d’effroi.
Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;
17 Car ce ne sont pas les ténèbres qui m’anéantissent, Ce n’est pas l’obscurité dont je suis couvert.
Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.
