Job 17
1 Mon souffle se perd, Mes jours s’éteignent, Le sépulcre m’attend.
Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.
2 Je suis environné de moqueurs, Et mon œil doit contempler leurs insultes.
Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Și nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?
3 Sois auprès de toi-même ma caution; Autrement, qui répondrait pour moi?
Depune acum, fii tu însuți garanție pentru mine; cine este cel ce va bate palma cu mine?
4 Car tu as fermé leur cœur à l’intelligence; Aussi ne les laisseras-tu pas triompher.
Fiindcă ai ascuns inima lor de la înțelegere, de aceea nu îi vei înălța.
5 On invite ses amis au partage du butin, Et l’on a des enfants dont les yeux se consument.
Cel ce vorbește lingușitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârși.
6 Il m’a rendu la fable des peuples, Et ma personne est un objet de mépris.
El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; și înainte eram ca o tamburină.
7 Mon œil est obscurci par la douleur; Tous mes membres sont comme une ombre.
Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Les hommes droits en sont stupéfaits, Et l’innocent se soulève contre l’impie.
Cei integri vor fi înmărmuriți de aceasta și cel nevinovat se va ridica împotriva fățarnicului.
9 Le juste néanmoins demeure ferme dans sa voie, Celui qui a les mains pures se fortifie de plus en plus.
Cel drept de asemenea își va ține calea și cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.
10 Mais vous tous, revenez à vos mêmes discours, Et je ne trouverai pas un sage parmi vous.
Dar cât despre voi toți, întoarceți-vă acum și veniți, căci nu pot găsi un înțelept printre voi.
11 Quoi! Mes jours sont passés, mes projets sont anéantis, Les projets qui remplissaient mon cœur…
Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 Et ils prétendent que la nuit c’est le jour, Que la lumière est proche quand les ténèbres sont là!
Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
13 C’est le séjour des morts que j’attends pour demeure, C’est dans les ténèbres que je dresserai ma couche; (Sheol h7585)
Dacă aștept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric; (Sheol h7585)
14 Je crie à la fosse: Tu es mon père! Et aux vers: Vous êtes ma mère et ma sœur!
Am spus putrezirii: Tu ești tatăl meu; viermelui: Tu ești mama mea și sora mea.
15 Mon espérance, où donc est-elle? Mon espérance, qui peut la voir?
Și unde este acum speranța mea? Cât despre speranța mea, cine o va vedea?
