Job 16
1 Job prit la parole et dit:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 J’ai souvent entendu pareilles choses; Vous êtes tous des consolateurs fâcheux.
Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
3 Quand finiront ces discours en l’air? Pourquoi cette irritation dans tes réponses?
Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
4 Moi aussi, je pourrais parler comme vous, Si vous étiez à ma place: Je vous accablerais de paroles, Je secouerais sur vous la tête,
Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
5 Je vous fortifierais de la bouche, Je remuerais les lèvres pour vous soulager.
Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
6 Si je parle, mes souffrances ne seront point calmées, Si je me tais, en quoi seront-elles moindres?
Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
7 Maintenant, hélas! Il m’a épuisé… Tu as ravagé toute ma maison;
Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
8 Tu m’as saisi, pour témoigner contre moi; Ma maigreur se lève, et m’accuse en face.
Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
9 Il me déchire et me poursuit dans sa fureur, Il grince des dents contre moi, Il m’attaque et me perce de son regard.
Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
10 Ils ouvrent la bouche pour me dévorer, Ils m’insultent et me frappent les joues, Ils s’acharnent tous après moi.
Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
11 Dieu me livre à la merci des impies, Il me précipite entre les mains des méchants.
Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
12 J’étais tranquille, et il m’a secoué, Il m’a saisi par la nuque et m’a brisé, Il a tiré sur moi comme à un but.
Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
13 Ses traits m’environnent de toutes parts; Il me perce les reins sans pitié, Il répand ma bile sur la terre.
Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
14 Il me fait brèche sur brèche, Il fond sur moi comme un guerrier.
Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
15 J’ai cousu un sac sur ma peau; J’ai roulé ma tête dans la poussière.
Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
16 Les pleurs ont altéré mon visage; L’ombre de la mort est sur mes paupières.
Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
17 Je n’ai pourtant commis aucune violence, Et ma prière fut toujours pure.
Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
18 O terre, ne couvre point mon sang, Et que mes cris prennent librement leur essor!
Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
19 Déjà maintenant, mon témoin est dans le ciel, Mon témoin est dans les lieux élevés.
De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
20 Mes amis se jouent de moi; C’est Dieu que j’implore avec larmes.
Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
21 Puisse-t-il donner à l’homme raison contre Dieu, Et au fils de l’homme contre ses amis!
O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
22 Car le nombre de mes années touche à son terme, Et je m’en irai par un sentier d’où je ne reviendrai pas.
Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
